Curs valutar
Recomandările Gazetei
Evenimente locale, concerte, teatru, expoziții, filme, cărțiNewsletter
Ultimele comentarii
Colțu’ meu / Bacșiș românesc și european
Nu sunt genul care stă să mănânce la restaurant decât foarte rar, din mai multe motive, cel principal fiind prețurile piperate sau o atmosferă ce nu te îndeamnă la visare, liniște, după o masă bună. În mai rarele ocazii în care mănânc, totuşi, la restaurant, am o veșnică dilemă, dacă trebuie să las bacșiș şi cât. Suma trebuie să fie cam aceeași, fie că mănânci o ciorbă, fie că iei o friptură sau o salată? Dacă ai cheltuit 9 lei sau 18 lei ori 35, cât la sută dai? Este o dilemă! Am fost în situația de a nu oferi bacșiș, iar cei care
m-au servit au avut o atitudine greu de reprodus. Asta este clar, în majoritatea cazurilor lipsa bacșișului duce la scăderea serviciilor pe care le-ai plătit. Ceea ce nu este corect. Mi-am spus că sunt un tip depăşit, că sunt zgârcit sau indiferent la strădania celor care au o muncă destul de grea. Tot timpul îmi spuneam că în alte locuri lucrurile stau altfel, ba am citit şi de liste cu ciubucurile date de beneficiarii unor servicii de orice fel.
Aşa am păşit pe meleaguri străine, cu sentimentul că mă voi face de râs, că nu voi şti ce să fac. Şi am văzut, este drept în număr limitat, dar suficient să îmi dau seama de comportamentul unor europeni. Că ai fost la restaurant, la benzinărie sau la magazin, la pizza sau la cafea, în Slovenia sau în Italia, chiar în Ungaria, am văzut peste tot același comportament. Cumperi ceva se dă bon pentru orice, iar cel care cumpără scoate portofelul sau cardul şi achită. Cum pe acolo sunt în circulaţie euro, se plăteşte în moneda care ne dă nouă spaime.
Restul este încasat conștiincios, fără a lăsa nimic, nici măcar bănuții ăia mici pe care noi nu îi mai luăm, deoarece sunt greu de refolosit. Am rămas mirat de faptul că, la o casă, cel care plătește stă fără probleme să îşi caute mărunțișul fără să fie privit cu dispreț sau mai ştiu eu cum. Şi la restaurant am văzut oameni care studiau nota, se lămureau că este bine şi achitau până la ultima centimă, dar nu mai mult. Şi erau priviți la fel. Evident, nu am văzut cum se comportă cei bogați, că sunt mulți prin Europa. Probabil, această categorie obișnuiește să lase un ciubuc.