Curs valutar
Recomandările Gazetei
Evenimente locale, concerte, teatru, expoziții, filme, cărțiNewsletter
Ultimele comentarii
Colţu meu. Asistenții personali nu primesc mărțișoare, pentru că nu fac grevă, nu se blochează în subteran...
Minerii de la Lupeni au obținut ce au dorit, respectiv plata salariilor restante. Rând pe rând, miniștrii și premierul au ajuns la concluzia că minerii au dreptate, că este revoltător ce se întâmplă și tot așa. Ciudat. Problemele minerilor au tot fost prezentate la toate nivelurile de autoritate. Dar nimeni, nimic. Cum s-au blocat în subteran, cum au descoperit problema. Această manifestare a disperării ne arată, din nou, că minerii sunt încă o forță de care se ține cont. Au fost și mai sunt încă. Îmi aduc aminte de momentele mai aprinse în Valea Jiului. Era anul 1977 și în Vale a avut loc o grevă. Pare o nebunie, dar în „epoca de aur” a lui Ceaușescu a avut loc o grevă adevărată. Aproape 100 de mii de mineri au cerut venirea lui Ceaușescu în Lupeni. Ilie Verdeț și alți oficiali au fost sechestrați și ținuți într-o gheretă până la venirea lui Ceaușescu. Desigur, până la urmă, greva a fost dezamorsată, inițiatorii au fost arestați, băgați în pușcării, iar familiile au fost deportate în alte localități. Majoritatea revendicărilor minerilor nu au fost rezolvate, deși Ceaușescu le promisese că cererile lor vor fi soluționate. Greva de trei zile a trecut, liderii îndepărtați și lucrurile au continuat așa cum ne mai amintim de acele vremuri. Cu toate astea, minerii din Valea Jiului au demonstrat că sunt o forță de care trebuie să ții cont. După 1989, acest lucru s-a văzut la mineriadele care au îngrozit o întreagă lume.
Acum mai sunt în Vale o zecime din numărul celor care erau pe vremuri, cu toate acestea reușesc să se audă, iar revendicările, corecte, sunt rezolvate rapid de guvernanți. S-ar fi putut rezolva și altfel dacă cei care conduc la nivelul doi și trei ar fi știut să explice guvernanților de la București care e situația, de fapt. Nu au făcut-o, așa cum nu au făcut nici cei din 1977. Nimic nou, doar istoria din care nu învățăm nimic se repetă.
Aceeași situație e și la asistenții personali ai persoanelor cu handicap. Câteva mii de persoane mai au de primit salarii restante de anul trecut. Banii de concedii și salariul de pe decembrie. Practic, două luni de plătit. Asistenții personali nu pot ieși în stradă, nu se pot bloca în casele în care îngrijesc persoane foarte bolnave, oricum sunt blocați acolo, deci cei care decid își permit să nu îi bage în seamă.
A venit mărțișorul doar pentru majoritate, pentru amărâții ăștia nu!