Coltu’ meu: Un ochi plange, unul rade

Saptamana care a trecut a fost plina de evenimente, fericite, dar si triste. A trecut in nefiinta un gazetar fara de pereche, Ghita Roman si un cunoscut cadru didactic de la Universitatea de Nord. La polul opus a fost reusita manifestare „Zilele Culturii Maramuresene” care a lansat, printre altele, un Targ de Carte, ceva ce nu a mai fost pe aici, dar speram sa mai fie. Undeva, intre cele doua extreme, o sedinta a Consiliului Local, un fel de chintesenta a politicii maramuresene. Cu un ochi am plans, cu celalalt am privit minunatele carti si minunatele fotografii ale colegilor nostri, ori alte manifestari care demonstreaza potentialul acestui oras incatusat in armura de plumb, innobilat cu actiunile unor oameni de suflet si cu suflet. Am constatat ca trecem cu indiferenta pe langa multe evenimente fara sa le apreciem la adevarata lor valoare, de asemenea am vazut cum durerea poate fi trecuta la categoria eveniment. Am vazut personalitati prezente la lansarea expozitiei de carte cu vanzare fara sa priveasca cu real interes acele minunate lucruri scrise pentru a fi citite, cartile. Au privit doar cu interes electoral, iar daca au frunzarit una, s-au sters pe maini dupa ce au pus-o la loc. Unii sunt alesi ai maramuresenilor, alti sunt sefi care tin lectii despre te miri ce, iar o alta categorie este reprezentata de oameni de afaceri ce prind cu stangacie o carte. Ei sunt obisnuiti sa prinda paharul, copanul, pulpa, sa mangaie cu privirea ori cu palmele uimitor de moi, unele chiar umede. In fata cartilor, multi dintre cei cu pretentii se pierd, au un complex si ii privesc cu mirare pe cei care „zburda” printre standurile pline cu „cuvinte”. Am vazut, de exemplu, cateva albume de arta care te fac sa salivezi si m-am gandit cum ar sta in mainile unor barosani care au facut avere din bile, carnati, bere sau mai stiu eu ce produse absolut necesare pentru bunastarea noastra. Nici cum! Evident, sunt rautacios, probabil chiar ranchiunos ca ei au si eu, noi, nu. Probabil este vorba de invidia ascunsa in fiecare dintre noi, desi daca il privesc pe prietenul Nelu de la Meda cum se lipeste de cartile dragi sufletului sau, stiu ca cei bogati sunt cei ce inteleg, cei care cunosc, cei care stiu. A fost o saptamana plina de evenimente triste si fericite. O halca din timpul nostru, in asteptarea unui referendum absurd, intr-o tara care parca este condusa de tipi ce prind o carte precum cei vazuti la targul baimarean. Tipi cu maini incredibil de moi si unele chiar umede… Nicolae TEREMTUS teremtus@gazetademaramures.ro