Coltu’ meu - Singuratatea ziaristilor!

Democratia inseamna sa poti spune ce vrei, cand vrei si cum vrei. Nu este definitia din manual, dar e ceea ce se intampla in realitate. Presa este privita de unii ca un instrument, ca o unealta din neloitic folositoare doar atunci cand au ceva de spus. Ceva memorabil, evident. Ziaristii sunt un fel de robotei ce trebuie sa lucreze atunci cand doctorii de anumite materii scot vreo carte sau descopera vreun tezaur. Este povestea clasica in care jurnalistii sunt priviti cu ura, cu manie proletara de catre unii ce au avut o situatie privilegiata in perioada comunista. Ajunsi la o varsta a meritatei pensii, ei continua sa creada ca este obligatoriu sa beneficieze de privilegii. Faptul ca esti un profesionist nu inseamna nimic, daca judecam global. Un bun profesionist este si instalatorul ce a facut o bijuterie de instalatie in baia unui apartament. La fel profesorul cu prunci la Olimpiade, ori brutarul ce scoate paini impletite, in doua culori. Ca sa nu mai vorbim de bijutieri, lutieri, sticlari Profesionistii se bucura de aceleasi drepturi cu ceilalti cetateni. Nimeni nu este mai presus de legea bunului simt. Profesionistii au privilegiul de a fi mentionati in carti, de a fi filmati, fotografiati sau facuti cetateni de onoare. Dar aceste recunoasteri vin firesc si nu sunt bagate cu forta de respectivul profesionist. Daca nu percutezi esti privit ca un nimic, esti injurat, scuipat, ori ti se pune la indoiala buna credinta. In general, ziaristii sunt cei care fabrica conspiratii impotriva celor care sunt subiecte de presa. Daca am aduna cate conspiratii au facut ziaristii, am ajunge la concluzia ca spionii sunt copii mici pe langa ziaristi. Teoria conspiratiei are la baza presupuneri de genul: de ce scrie de mine nenorocitii aia? De ce nu ma lasa sa imi fac mendrele asa cum m-am obisnuit atatia ani? Eu sunt un nume, iar ei sunt niste nimicuri ce trebuie extirpate. Desi pare ciudat si ziaristii pot fi profesionisti. Ziaristii nu sunt organe de control pe stilul politiei ori al altor organe, dar trebuie ajutati sa isi faca meseria. Nimeni, dintre cei care acuza, nu se intreaba cum o duc ziaristii dupa ce constata, observa, vad cata mizerie exista in sufletele unor oameni, cata ura si orgoliu nejustificat. Ziaristii ajung acasa si privesc pe geam cum ninge linistit. Ei sunt singuri, nu au prieteni, sau au foarte putini. Este un risc asumat de majoritatea celor care lucreaza in presa. Asta-i adevarul, chiar daca multi vor spune ca nu e asa. Nicolae TEREMTUS teremtus@gazetademaramures.ro