Coltu’ meu / Respectul ca formã de protest

Nu este placut sa primesti picioare in fund, sa fii dat afara, ori trimis la plimbare. Noi, cei de la minunatul nostru saptamanal, nu am dorit nimanui o astfel de situatie. Nu ne-am bucurat, nu am comentat in niciun fel. Poate nici nu ne-a interesat. Ne-am uitat intotdeauna in curtea noastra si cam atat. Cititorii GAZETEI au fost stapanii nostri. Sigur, nu am uitat acel ianuarie friguros din 2007. Nu am uitat nimic, dar nu ne cereti sa facem ce nu putem. Situatia de atunci a fost o realitate dincolo de orice inchipuire. Au fost incalcate toate codurile posibile si imposibile. Nu am cersit, am plans fiecare in felul lui, iar unul dintre noi a trecut prin toate durerile cu o demnitate greu de inteles. Amintiti-va daca am jignit pe cineva din presa, amintiti-va ca aveam pareri diferite fata de unii dintre colegi, dar niciodata, niciodata, nu am scris despre ziaristi. Noi am fost solidari, daca vreti, tot timpul cu cei din breasla. Probabil e greu de inteles. Atunci cand unii dintre ziaristii pe care, prin tacerea noastra, i-am respectat, ne-au insultat, ne-au facut in fel si chip, ne-au trimis bezele si degete rasfirate, uitand de unde au plecat, cine i-a invatat, educat si asa mai departe, nu am spus nimic rau. Eventual am inghitit amar si ne-am vazut de ale noastre. Evident ca cei in cauza, este omenesc, nu mai pretuiesc mare lucru. Nu le faci nimic, dar ei te scuipa. Calcand pe sensibilitatile noastre, am inchis subiectul. Le-am urat si le uram sanatate. Ce ar trebui sa facem? Sa stergem scuipatul si sa ne solidarizam in cauze ce sunt personale? De ce comparati graul cu neghina? Nu vrem balcoane, nu suntem insensibili, de sapte ani si mai bine respectam breasla din care facem parte. Probabil este greu de inteles. Am vazut intr-o curte din buricul targului, pe o pajiste destul de jerpelita, trei ghiocei. Acum, afara sunt 0 grade. Pacat! Nicolae TEREMTUS teremtus@gazetademaramures.ro