Coltu’ meu - Poveste

Intr-un oras din nordul tarii, sa zicem Baia Mare, un tip mai mic de statura, dar vanos, era reprezentantul cetatenilor. Adica, se ocupa de aranjatul si dezaranjatul unor probleme ce tin de urbanism, arhitectura, curatenie si chestii sociale. Descurcaret din fire, reprezentantul cetatenilor a inceput sa intre in aparatul ce rezolva proiectele pe care le propunea si el (ca mai erau si alti reprezentanti). Azi la X, maine la Y, apoi la Z si asa s-a terminat alfabetul. In traducere, el, cel mic, dar vanos, avea intrare unde doreau muschii lui. In mod ciudat reusea sa obtina acte, copii dupa acte, schite si cate si mai cate. Dintr-o anumita perspectiva, era cel mai tare din parcare. Asa credea el. Cum succesul se urca la cap precum un pahar de sampanie frantuzeasca, reprezentantul a crezut ca poate sa rezolve orice. Acum nu mai veneau la el cetatenii, se ducea el la cei care l-au numit reprezentant si le spunea ca poa’ sa le rezolve una, alta. Pentru el era usor sa vada cine solicita ceva de la stat. Uite asa s-a obisnuit sa procedeze si asa s-au obisnuit si cei din „aparat”. Erau intr-o simbioza perfecta. Pana intr-o zi! Era sfarsit de vara caniculara si capricioasa. In ziua respectiva, drumarii se chinuiau sa toarne asfalt pe o alee neasfaltata de anul trecut. Din cauza caldurii, asfaltul se umfla, apareau baloane de culoare neagra ce pocneau la intervale regulate de timp si odorizau zona cu miros de… bitum. Reprezentantul cetatenilor valsa printre baloanele din asfalt, injurand ca si-a lasat masina la sediul firmei, pentru ca a vrut sa mearga pe jos. Se gandise ca un pic de miscare nu i-ar strica. Lui nu, dar pantofii cumparati din Italia, din aia cu varf ascutit, protestau tacut. Trebuia sa mearga la alti reprezentanti ai cetatenilor sa le explice in scris cum rezolva el problemele celor care l-au votat. Ajuns in fata cladirii cu o denumire sinistra, a intrat plin de avant, doar si acolo il cunostea pe nea’ Vasile, mare scula prin institutie. Din pacate pentru el, nea’ chipiu era plecat in concediu in insulele Maldive. Resemnat, s-a dus la unul mai tanar, pe care nu-l cunostea. Dupa trei ore a iesit stors ca o lamaie. Era si galben la fata. Trebuia sa revina a doua zi, sa mai dea declaratii, dupa care urma sa mearga la alt reprezentant al cetatenilor care ii punea apostila UP sau NUP. De nervi, s-a dus la o carciuma si a baut un „uischi” dintr-o sorbitura. Vor veni zile grele! Nicolae TEREMTUS teremtus@gazetademaramures.ro