Coltu’ meu / Nesimtitul!

Intr-o seara magica pentru noi, cei de la GAZETA, un „domn” invitat la sarbatoarea noastra ne-a insultat, la noi acasa, cum s-ar spune. Probabil, functia de vicepresedinte al CJ, ii permite lui Emil Marinescu sa vorbeasca cum vrea si despre cine vrea. Daca ar fi fost vorba de mine, nu as fi spus nimic. Sunt obisnuit cu insultele celor care altfel nu cuvanta, dar era vorba de colegii mei. Si asa ceva nu se face, chiar daca esti ditamai vicepres., cum ar spune o parte din colegii de breasla. Ca Marinescu e vice este clar. Are si un birou, cu tablita pe usa. Ca e pres nu stiu, dar dupa cum vorbeste despre cineva care l-a invitat la o sarbatoare, s-ar putea sa fie. Marinescu mai este si lider de filiala de partid, adica are in grija o multime de membrii de partid. Teoretic. Daca si acolo vorbeste de colegi asa (parca am auzit ceva, cand cu alegerile din filiala) ne dam seama ce sef de filiala bengos este. Da, domnule Marinescu! Colegii mei sunt sanatosi si fizic, si psihic. Nu stiu despre dumneavoastra ce sa spun. Fizic, ati suferit ceva modificari in ultimul an, asa ca v-as recomanda sa consultati un medic. Psihic, e greu de spus. Dupa felul in care taceti la sedintele de CJ cred ca aveti o problema de comunicare, dar poate ma insel eu. Dumneavoastra vreti, dar nu vor altii. Cine stie! Da, domnule Marinescu, colegii mei au mai mult de un neuron si, culmea!, isi si folosesc neuronii. Nu stiu dumneavoastra ce zestre de neuroni aveti, dar cu siguranta ati insultat o parte a GAZETEI, chiar la sarbatoarea GAZETEI. Si asta demonstreaza ceva. V-ati prins? Nu cred. Faceti parte din categoria oamenilor care trec prin viata fara sa sesizeze ca o fac. Imi aduc aminte de vremea cand era parlamentar Mihordea. Va suna (am fost martor) fiind obosit si va freca ridichea ca la ultimul om din filiala. Nu spuneati nimic, ba luati pozitia regulamentara, respectiv, capul usor plecat. Spatele avea o curbura pe care nu o intalnesti decat la slugi. Eee... alte vremuri! Da, domnule Marinescu ati insultat inteligenta colegilor mei si asta nu se poate trece cu vederea. Din intamplare, eram langa grupul cu care ati venit la sarbatoarea GAZETEI. Nu a ras nimeni, eu am auzit, ca si Aurelian, prietenul si colegul nostru din Cluj. M-a intrebat cine sunteti. Nu am avut chef sa-i spun. O fac acum si va voi trimite la birou cartea de vizita a unui medic cunoscut in targ. Poate ii faceti o vizita! Nicolae TEREMTUS