Coltu’ meu: Nesimtirea si prostia s-au intalnit in centru

Autoritatile locale si judetene au obligatia de a conduce comunitatea de la „centru” si localitatile de prin teritoriu. O obligatie platita cu bani de la buget sub forma de salarii. Un angajament corect. Faci si primesti, sau nu faci, dar tot primesti, sau te doare in spit si e obligatoriu sa primesti salariu, indemnizatii, sporuri, excursii, bilete de tot felul. Oamenii s-au saturat sa ii vada pe aceiasi indivizi cum profita de naivitatea celor multi. Oamenii sunt constienti ca sunt fraierii targului, dar nu prea au ce face. Taxe trebuie sa platesti, impozite si dari de asemenea. Sistemul birocratic trebuie hranit ca nu cumva functionarii sa calce stramb si sa se infrupte din caltabosii si tuicile celor care au fel si fel de probleme de rezolvat. De la cel care presteaza la copiator la cei mai inalti functionari publici (am vazut la televizor), se cere si se da. Acest mecanism al economiei de piata nu a fost inventat de romani, dar cred ca am avut o contributie importanta in a-l perfectiona. Reusim sa ne facem de ras cand este mai mare nevoie de seriozitate. De la aceste fapte s-a pornit o lunga si inutila dezbatere pe tema oportunitatii de a prezenta sau nu acest tip de „intamplari” cetatenilor. Mai departe se va trage in pianist si totul va intra in conul uitarii pana se va ajunge la prescriere, ori la celebrul domn NUP. Sistemul este asa de bine perfectionat, ca nu poti intra in el decat cu voia celor care conduc, iar cei ce conduc sunt aceiasi, chiar daca o fac prin rotatie. Autoritatile locale si cele judetene au obligatia de a conduce acest judet. De a ne conduce spre mai bine. Din punct de vedere al teoriei stam bine, la partea practica stam prost. De fapt, am vrut sa scriu de unul care are o piterie si face niste placinte bune, bune… De fapt, am vrut sa scriu de o chestie pozitiva, mergand pe principiul ca lucrurile pozitive te determina sa treci peste mizeriile obisnuite. De fapt, eram nervos ca a mai murit o fata din sistem si parca oamenii trec nepasatori pe langa durerea ce plange cu lacrimi limpezi precum apa de izvor. Ce rost are sa te zbati pentru binele copiilor necajiti daca subprefectul judetului isi baga piciorul in ea lege si isi parcheaza muschiul unde are el chef. Avem conducatorii pe care ii meritam, nici macar asta nu e o concluzie originala. Ieri am vazut durerea, nesimtirea si prostia, brat, la brat prin centrul orasului. Erau veseli, plini de viata… factura de gaz au aruncat-o la gunoi. S-au dus la o linie, dupa care a urmat cheful. Astia beau de le sting… Nicolae TEREMTUS teremtus@gazetademaramures.ro