Coltu’ meu / Medicul cel bun a plecat

A fost o data un Spital mare care functiona intr-un oras mare. Poate nu chiar asa de mare, mai degraba un oras mediu. In schimb, Spitalul era mare de tot. Si avea, asa cum au spitalele, doctori de trup si suflet, asistente mandre si mai putin, liftiere ciufute si portari incoruptibili. Ce mai, un Spital cu de toate. Pe post de sef era un doctor care parea bland, si mai era un sef care era bland. Cel din urma, era de multi ani sef bland. Era omul potrivit la locul potrivit. Cel care a tinut spatele pentru Spitalul cel mare. La propriu si la figurat. O figura! Un medic bun, un mediator bun, un specialist bun, cred ca si el s-a plictisit de starea acesta de bun. Uneori iti vine sa dai cu toate de pamant, sa strigi, sa il iei pe cel vinovat si sa il lasi in groapa cu lei. Il banuiesc pe seful bland ca in astfel de momente se retragea in camera secreta si isi rezolva situatiile imposibile pentru a veni cu mina senina sa mai tina un spate undeva, pentru cineva. Mediul cel bland iubeste Spitalul, comunitatea, este pretuit de toti, cautat, salutat, i se cere sfatul si are cuvinte pentru toti. Sacul lui cu vorbe e mereu plin, proaspat si cald. O vorba buna face cel putin cat un medicament, uneori chiar mai mult. Medicul bland a trebuit sa plece. Din pacate, in lumea asta in care vietuim, a fi dedicat, profesionist nu e o calitate, ci o frana pentru altii. „Sa vina mai tinerii!” s-a lansat ca un fel de slogan. Dar tanarul care a venit nu mai e tanar si e ilustru de necunoscut. De comunicare, ce sa mai spunem. Medicul bun a facut loc celor care au vrut cu dinadins locul. Ei au crezut ca vor primi si priceperea, caldura, calitatea. Din fericire, medicul bun si le-a luat. Acum e liber si atat de ocupat, e cautat. Anul 2… dupa alegeri de orice fel. Suntem in viitorul apropiat. Bilant: nimic important, gri, frig… Unde e medicul cel bun? Striga ca apucatii, unii si altii. Un suras. Un fluture planeaza pe o floare cu 43 de petale. Nicolae TEREMTUS teremtus@gazetademaramures.ro