Coltu’ meu / Istoria neromantatã a fabricii de aur

Problemele legate de Proiectul Aurul-Romaltyn trebuie judecate prin prisma celor 20 de ani care au trecut de la lansarea lui atat pe plan local, cat mai ales prin noile conceptii privind folosirea cianurilor in procesele tehnologice industriale. SC AURUL SA s-a constituit prin HG 879 din noiembrie 1995, dupa aproape sase ani de negocieri, aprobari, studii etc. Aprobarea Guvernului Vacaroiu s-a dat, strict, pentru prelucrarea in Romania a sterilelor de flotatie, cu mentiunea expresa a destinatiei proiectului pentru imbunatatirea situatiei ecologice a municipiului Baia Mare. Ulterior, asociatii nu s-au mai conformat acestor conditii, modificand dupa bunul plac prevederile actelor de fundamentare. Proiectul a preluat din experienta altor tari, Australia, Ghana, Africa de Sud, Canada activitatea de prelucrare a haldelor de steril create prin activitatea miniera in secolele XIX – XX, prin amplasarea unor instalatii tranzitorii, care in cativa ani lichidau halda si se lichidau ele insele. Niciodata Proiectul Baia Mare nu s-a gandit ca fiind o altfel de instalatie. Resursele proiectului: iazul Meda (4,43 mil. tone cu 0,60 g/t Au extractibil), iazul Flotatia Centrala (10,05 mil. tone cu 0,48 g/t Au extractibil). Capitalul social a fost de 11,2 mil. USD, iar 16,85 mil. USD credite acordate de Rotschild si Dresdener Bank, capitalul total fiind de circa 28 mil. USD. Constructia uzinei a durat 18 luni si a fost pusa in functiune in 1999, la o capacitate de 10.000 tone zilnic. S-a estimat ca epuizarea resursei s-ar fi facut in 4-5 ani, adica pana in 2003- 2004, dupa care uzina ar fi fost vanduta, REMIN avand drept de preemptiune. Atunci, nimeni nu s-a gandit ca aceasta amenajare ar ramane in intravilan dupa prelucrarea sterilelor carora le-a fost destinata. Nicolae TEREMTUS teremtus@gazetademaramures.ro