Coltu’ meu / Iarna din poveste

Iarna pe care o parcurgem cu pasi de melc are o caracteristica interesanta. O zi este primavara, alta e toamna si brusc sare la temperaturi negative. Ninge, apoi ploua, e frig si umed, e plin de roua, ca sa facem o rima fara rost. Asa cum e vremea. In vestul continentului sunt zapezi nici prea-prea, nici foarte-foarte. La minus 25 de grade se da stare de necesitate. A uitat lumea de iernile adevarate, iernile copilariei, cu zapezi de un metru, de ger din noiembrie pana in martie-aprilie. Ne-am dezobisnuit de anotimpului lui Mos Craciun. Copiii de acum nici nu stiu cu e sa iti inghete nasul, sa ti se lipeasca genele si narile din cauza frigului. Cu toate acestea, la un pic de zapada incepe plictisitoarea relatare a unor catastrofe de marime planetara. Masinile nu mai circula, trenurile, avioanele vapoarele au intarzieri. La fel laptele, painea si posta. Totul este dat peste cap, nimeni nu mai gandeste cu calm. Mai zilele trecute, la o importanta institutie avea loc operatiunea de vaccinare a tinerilor. Din motive de organizare, dar si de frig, medicul care facea vaccinarea a fost lasat vreo ora si jumatate sa astepte pe teren ca nu era masina. Pe teren fiind undeva la periferia Baii Mari. De vina, nesimtitul de frig si iarna care trece nepasatoare la durerile noastre marunte. Venind de la locul faptei ajungi in zona Casei Tineretului. De multi ani nu am vazut o strada asa de ciuruita, ca sa folosesc o formula consacrata. Este o portiune mica, dar destul sa te enervezi, sa iti spargi masina si sa injuri tot ce se poate. Am aflat ca acolo s-au facut lucrari in perioada de anotimp in care nu se toarna asfalt. Constructorul a realizat o lucrare proasta si dupa cateva luni se vede. Mai incolo, pe bulevard, neted ca in palma, ca si anul trecut, ca si in urma cu doi ani si asa mai departe. Ce poveste! Nicolae TEREMTUS teremtus@gazetademaramures.ro