Coltu’ meu: Groparu’ si sobolanul

Groparu’, un tinerel subtire, complexat de faptul ca este prea scund, avea un obicei de cand cu saiturile ziarelor. Sa scrie. Intra pe net si posta fel si fel de comentarii la materialele ziarelor. Evident, el fiind un tip cult si cu stiinta manuirii mausului, stia sa o intoarca din condei, sa ii porcareasca pe cei care scriau la ziar, intr-un mod inimitabil. Dupa, ca in filmele pentru adulti, isi aprindea o tigara si sorbea din paharul cu votca veninului de nesimtit. Mai avea o sticla pitita in bufetul din pivnita. De fapt, acolo isi petrecea majoritatea timpului, printre resturile si lucrurile nefolositoare depozitate in pivnita. Si-a facut si un prieten, un sobolan mare, gras, cu mustati subtiri. I-a spus Muchi. In fiecare zi ii aducea cate o pulpa de pui, iar la sfarsit de saptamana coaste de porc, de la prietenul lui care crestea porci. Sobolanul s-a pripasit in toamna trecuta in pivnita Groparului, intr-o dupa-masa ploioasa in care cauta un adapost. A gasit fereastra pivnitei deschisa si a intrat. Groparu’ era beat. Statea cracanat pe scaun si o mana i se balanganea pe langa picior. O voma se intindea de pe pantaloni pe pardoseala de ciment. A gustat si a recunoscut gustul de carnat. Ho, ho, ho…Ce vremuri…isi aminti cu nostalgie sobolanul de anii in care avea o casa la producatorul de carnat. Se hotari sa ramana. Ce daca individul mic si slab era beat si plin de voma. S-au imprietenit in doua zile. Groparu’ deschidea paginile ziarelor si umplea cu voma spatiul pentru comentarii. Sobolanul statea in spatele lui, pe marginea scaunului si citea dejectiile noului sau prieten. Stia ca va urma un scuipat gros, dupa ce autorul savura mesajele gretoase. Cu un salt agil se cufunda in veninul scuipat de „scriitor”. Din cand in cand, scotea botul afara sa respire. Apoi mai lua o gura de ura si se aseza pe pardoseala pentru a visa cu ochii deschisi. Mai, ce viata! Dregandu-si vocea dupa un scuipat gros, Groparu’ s-a uitat cu uimire la sobolan. Acesta statea cu botul in balta formata de saliva aruncata la gunoi. Pe moment a simtit cum stomacul protesteaza, apoi si-a revenit si cu un gest tandru, a luat sobolanul si l-a pus pe o dala curata. Cu maneca de la camasa si-a sters mucii si s-a aplecat din nou asupra tastaturii. Mai avea de spus ceva important nesimtitilor de ziaristi, doar traim intr-o tara libera… Dupa ce a terminat de zugravit cu rahat, Groparu’ se puse in vechiul fotoliu pe care matusa lui a vrut sa il arunce, si s-a adancit in somnul care naste monstri. Nicolae TEREMTUS teremtus@gazetademaramures.ro