Coltu’ meu/Copiii nimanui

A fost o saptamana plina de evenimente la celebrele Case de tip familial ale Nataliei Miron, dar si in zona de „influenta” a altui „celebru’”: Nicolae Boitor, adjunctul de la Directie, cel care are in subordine fostul DPC, iar cireasa de pe tort a apartinut Dorinei Suciu, asistent social pe la ASSOC. Am sa incep cu ea, deoarece Suciu a vrut sa discutam despre articolele aparute in GAZETA unde se fac referiri la domnia sa. Voalat, m-a acuzat ca nu am tinut cont de opinia sa, in sensul ca nu i-am cerut parerea, dar si de faptul ca s-ar putea ca cineva sa alimenteze „subiectul Suciu”, un fel de conspiratie… Am mai spus de 573 de ori, asa ca mai merge inca o data, subiectele de presa cu si despre copii sunt „altceva”. Am umblat mult (nu indeajuns) prin Casele de copii, pe la Directie, si recunosc ca sunt multi care ne arata una si alta. Cu toate acestea, ce am vazut la fata locului, ce au spus copiii sau ce am banuit ca ar vrea sa spuna cei care nu o pot face (se vede o durere nerostita, alaturi de indolenta celor care se ocupa de copii) nu ma lasa in pace, asa ca voi scrie pana am sa pot si de Suciu, si de Miron, si de Boitor, si de… pana ceva se va schimba, pana presedintele CJ, Marinel Kovacs, va catadicsi sa mearga intr-o delegatie la Casele copiilor nimanui, dupa care sa vina sa ne explice de ce sportul si fel si fel de activitati primesc bani inaintea copiilor, de ce bugetul a fost rectificat cu 0 si de ce prunci nevinovati sunt obligati sa manance la o masa „doua feliute (fix) de salam si o felie de paine”. Revenind la personajul Boitor, poate Kovacs se va apleca asupra subiectului: adjunctul Directiei. Cum se poate lucra cu un interimar, si Boitor pe deasupra. Oare ce ar mai trebui sa scriem din activitatea tumultuoasa a acestui domn ce se bucura de protectia cuiva de la Autoritatea Nationala pentru Protectia Copilului (dupa cum se zvoneste)? De e asa, putem sa plecam toti in Congo. Lasati copiii in grija unor… si la latitudinea unor inalti functionari, ce se uita dupa foloase personale. Din durerea copiilor, din munca lor, din lipsa de mancare, de dragoste, din moartea unora dintre ei (oricum nimeni nu ia pe nimeni la intrebari) altii isi fac functii, vile, o duc bine, au amante si traiesc pe picior mare. De Miron, ce sa mai spunem. Domnule Kovacs, mergeti sa vedeti mizeria din case, dupa care sa aplecati urechea la ce vi se spune. Nu cred ca veti face ceva, doar sunteti un tip ocupat, predati la facultate si, in pauza, mai vedeti ce-i prin judetul asta nenorocit. Copiii raman ai nimanui! Nicolae TEREMTUS