Coltu’ meu: Consilierul perfect

Gica este consilierul perfect. Se imbraca in costum, are dintii aranjati, de parca nu ar trai intr-o zona poluata, motiv pentru o dentitie cu probleme. Are si o masina pe masura imaginii pe care vrea sa si-o creeze. Adica mare, de un rosu tipator, dar cu scrumiera actionata cu telecomanda. Masina are dotari la comanda. Initial a vrut sa isi puna un televizor cu plasma, dar a renuntat dupa ce colegii si altii au facut misto de el cand a purtat chestia aia de la telefon care se baga in ureche pentru a vorbi in timp ce mananca, sau cand este pe la sedinte, la partid ori la consiliu. Ii plac culorile pastelate si cele iuni. In materie de sosete s-a lasat pe mana consoartei. Are gust si i-a cumparat sosete din alea lungi, pana la genunchi, ca sa nu se vada piciorul paros atunci cand sta picior peste picior. El s-ar fi barbierit, dar sotia i-a spus ca e mai trendi sa aiba sosete din alea… Pantofii is cu varf si din piele. Umbla ras si frezat si foloseste parfum fin, frantuzesc. In vara anului trecut si-a cumparat o sticla, pe cand era in Italia, la jumatate de kil. A fost o afacere buna, daca ar fi sa facem un raport calitate-pret. A vazut el prin molurile pe unde a mai umblat ca parfumurile frantuzesti sunt cele mai scumpe. Dimineata ia sticla, isi pune un strop pe deget si isi maseaza zona din spatele urechii. A vazut in film cum procedeaza femeile ce sunt adorate de personajele principale. Dupa ce se priveste inca o data in oglinda de cristal din holul de 53 de metri patrati, strabate apartamentul din hol pentru a iesi din casa. O noua zi de munca ii surade lui Gica, consilierul. Trage aer in plamani si si-a amintit ca trebuie sa initieze infiintarea unei comisii care sa propuna realizarea unui studiu cu privire la modul in care radiatiile emise de lilieci afecteaza auzul viermilor de matase. Gica consilieru’ s-a suit in masina si a dat drumul la muzica. Cu un gest reflex si-a pipait buzunarul de la piept. Acolo era ultima lui productie literara sub forma unei scrisori cu destinatar necunoscut. A inceput sa-i placa sa scrie fel si fel de intamplari din orasul pe care il iubeste. Dupa ce va termina cu convocarile unde trebuie sa mearga, un fel de cenaclu al celor care scriu scrisori, s-a gandit ca ar putea scoate un volumas, iar in timp, cine stie, poate va ajunge sa faca parte din Uniunea Celor Care Scriu Scrisori. El fiind si om al legii, in sensul ca ii place sa aiba de a face cu legea, s-a gandit ca a venit vremea sa fie curatenie in orasul pe care el il iubeste. Linistit, a plecat spre centru… Nicolae TEREMTUS teremtus@gazetademaramures.ro