Coltu’ meu: Bine ai venit acasa!

La ora doua si treizeci de minute, noaptea, am coborat sa il vad pe Dan. Dupa un drum de cateva ore, a ajuns acasa. El sta in scara a treia a blocului in care stau si eu. El in chirie, eu si familia mea cu mama. Afara, nici foarte frig, dar nici prea-prea. Dora a urcat cu o parte a bagajelor, iar Dan a ramas langa scara. M-am apropiat in graba si ne-am imbratisat scurt, dar puternic. Avea fata trasa de oboseala. Mi-a si spus ca este cam obosit si nu poate sta prea mult. Nici nu am vrut sa stam la povesti in toiul noptii. Am vrut doar sa il vad si sa il strang in brate. Nu stii tu Dane cat ne-ai lipsit! Cat zbucium si dor… suna patetic, dar acesta a fost adevarul. Cand am vorbit cu el, dupa ce a iesit din arest, in noaptea fericirii noastre, (am povestit un pic la telefon, cat era inca pe drum spre Baia Mare): „Nu mi-ai scris!”, a fost primul lucru spus ca o dojana blanda. Asa este, nu i-am scris. Nu am putut. Am inceput zeci de scrisori care nu au fost scrise niciodata. Ori as fi scris tampenii, ori as fi scris in asa fel ca s-ar fi ingrijorat mai tare de cat a facut-o. In timp ce vorbeam cu Marian, la emisiunea care a punctat eliberarea lui Dan, am realizat ca sunt multi ani in care eu si Dan sa nu fi vorbit sau sa nu ne fi vazut timp de 30 de zile. E greu „sa fii…Parcalab” si sa faci fata unor situatii de criza prin care am trecut noi. Paradoxal, am mai spus asta, Dan ne imbarbata mai mult decat am facut-o noi. Din sirul scrisorilor pe care nu ti le-am trimis as vrea sa iti „scriu” cateva cuvinte. „Stiu ce importanta a fost pentru tine fiecare scrisoare primita. Sa poti sa o citesti, asa cum ai spus, de 543 de ori, sa observi ca virgulele iar joaca „tupu”, sau ca aliniatul este aiurea. Am plans in multe nopti, nu este o rusine, am facut naveta in bucatarie pentru a vedea daca nu este lumina la voi, ca atunci cand erai acasa. Zi de zi am vorbit cu Claudia si copiii despre tine. Si ei au plans, mai ales cand te vedeam la vreun buletin de stiri. Mama te-a pomenit tot timpul si chiar vecinii mei pe care tu nu-i cunosti. Au trecut 29 de zile in care, probabil, nu am facut tot ce ar fi trebuit sa fac. Am incercat…Cand te-am strans in brate am simtit ca toate temerile mele se duc, ca o noapte ploioasa de iarna aiurita poate fi cat 29 de nopti calduroase, dar dureroase. Am uitat si de declaratii si de proces. O clipa cat libertatea. Bine ai venit acasa! Nicolae TEREMTUS teremtus@gazetademaramures.ro