Coltu’ meu - A fost odata…

A fost odata, era parca primavara sau chiar vara, stiu ca era nefiresc de cald si lumea se inghesuia la o bere rece pe terasele baimarene, a fost odata o… Asa incep povestile, cu sau fara Feti Frumosi si Ilene Cosanzene, iar in varianta moderna cu sau fara prieteni adevarati. Ca despre asta ar fi vorba. Doi sau mai multi prieteni s-au hotarat, desi era cald precum in luna lu’ Cuptor, sa realizeze ce nu mai vazuse targul. Proiectul cu multe fatete era deosebit, generos si aducea un iz de prospetime in orasul molesit de plumb si coplesit de istoricele halde de steril. Curajos, Primul din ei a hotarat ca merita sa-ti rupi o halca din suflet pentru ca Ideea sa devina realitate. Au urmat zile, luni si ani in care Ideea s-a tot marit, prietenii s-au tot imprietenit, iar proiectul a devenit realitatea ce ne inconjoara. Dura, chiar rea, si poate un pic prea realitate. Pe langa prieteni au aparut, in mod firesc, si dusmani, ba chiar si mercenari, aparitii obisnuite acolo unde se castiga pe langa bani, un nume transformat in renume. Ideea era deja o institutie, iar cei din interior, reprezentantii ei. Tot ce fusese in urma cu ani s-a topit la caldura sufleteasca a lor, a celor care au construit. Au ramas prieteni, dar parca nu mai era ca inainte. Sigur, se respecta, se saluta, ori se ajuta, dar nu mai era lumea „frumosilor nebuni”, ci a celor care au o treaba de facut, dupa care fiecare se duce in cochilia lui si isi vede de ale sale. Asa se intampla, in general, cu cei care vor sa construiasca, dupa ce trece tavalugul greutatilor, al contrelor, al invidiei, devin parca mai imuni la cei in jur. Acum este inca frig, desi s-a anuntat ca a venit primavara, este frig noaptea si uneori in suflet. Sa crezi ca dezghetul va aduce caldura mult dorita e riscant. Schimbarile climaterice din ultimii ani au demonstrat ca nu poti fi sigur de nimic. S-ar putea ca zapada sa cada in continuare, o zapada alba, dar atat de neagra incat nu mai stii, de fapt, unde esti. Ati vazut zapada violet, ori albastra. Cum ar fi daca ar ninge in sufletele celor chinuiti cu zapada verde cu picatele rosii. Ar fi naspa. Cum ar fi daca ar fi ca inainte, adica o primavara sau vara, dar cald, de era musai sa te opresti la o bere rece pe una din multele terase ale Baii Mari, sa stai cu prietenii, la povesti cu Feti Frumosi si Ilene Cosanzene. Ar fi „cul”. A fost odata… Nicolae TEREMTUS