Curs valutar
Recomandările Gazetei
Evenimente locale, concerte, teatru, expoziții, filme, cărțiNewsletter
Ultimele comentarii
Coiful celtic de la Ciumeşti
Coiful celtic de la Ciumeşti face parte dintr-un mormânt, unic în lume, cunoscut azi sub numele de „mormântul cu coif de la Ciumeşti”. Mormântul a fost descoperit întâmplător, în data de 10 august 1961, cu ocazia nivelării unei dune de nisip în vederea ridicării unei ferme de stat (C.A.P.). Groapa avea o formă circulară (cu diametrul de 1,2 - 1,5 m).
Piesele descoperite în acel an au ajuns la Muzeul Regional Baia Mare (azi Muzeu Judeţean de Istorie şi Arheologie Maramureş). Obiectele din acel an, fără a prezenta urma de ardere, sunt: coiful din fier cu pasărea din bronz, o pereche de cnemide din bronz (apărători de tibie), un vârf de lance din fier şi o cămaşă de zale, tot din fier. În 1973 au mai fost recuperate: o centură de fier cu paftaua în formă de lance, resortul unei fibule din fier, alte fragmente din cămaşa de zale, un fragment de la obrăzarul coifului din fier şi două vase ceramice. Unele piese prezentau urme de ardere, iar în groapa mormântului se aflau şi oase calcinate. În 1984 este publicată şi o zăbală din fier, provenind de pe teritoriul necropolei, fără a avea certitudinea că ar aparţine mormântului. Coiful aparţine tipului cu calota întărită şi prevăzută pe părţile laterale cu aplici triunghiulare prinse cu nituri cu capete semisferice.
De aplici erau târnate cu balamale protecţiile de obraz (mobile) având aceeaşi formă triunghiulară şi decorate cu butoni semisferici asemănători niturilor de pe calotă. Aceste tipuri de coifuri reprezintă o creaţie a celţilor din regiunea bazinului carpatic. Dar ceea ce deosebeşte coiful de la Ciumeşti de restul exemplarelor încadrate în acelaşi tip este pasărea de paradă, confecţionată din bronz, fixată pe calotă. Prezintă unele urme de reparaţii, cum ar fi una dintre aripile păsării care a fost înlocuită la un moment dat cu o piesă din aliaj de bronz de altă calitate decât cel folosit iniţial.
Aripile erau mobile, prinse cu balamale de corpul păsării şi se mişcau în timpul deplasării. Diodorus a consemnat faptul că unii dintre galli poartă coifuri împodobite pe calotă cu coarne sau reprezentări de păsări sau animale, fapt confirmat şi de imaginile de pe cazanul din bronz descoperit la Gundestrup (Danemarca).