"Codicele de la Ieud", cea mai veche carte religioasă românească

La Ieud a fost descoperit "Codicele de la Ieud", cea mai veche carte religioasă românească, care datează din 1364. Exemplarul original se află astăzi la Biblioteca Academiei Române. Are pe prima pagină anul 6900, pe care unii cercetători l-au descifrat ca fiind 1391-1392.

Considerat cel mai vechi text scris cu litere chirilice, dar în limba română, manuscrisul cuprinde Legenda Duminecii şi două omilii legate de Joia şi Duminica Paştilor şi este păstrat de Biblioteca Academiei Române. Există ipoteze contradictorii în privinţa datării acestui document, dar fără argumente ştiinţifice. Astfel, Ioan Bianu l-a datat în anii 1560-1580, informație preluată și de „Istoria Literaturii Române”, editată de către Academia Română. Alexandru Rosetti și Petre P. Panaitescu, prudenți și preciși, l-au atribuit, corect, secolului XVII. Apoi, Mirela Teodorescu și Ion Gheţie au scos prima și până acum singura carte dedicată acestui Codice, intitulată „Manuscrisul de la Ieud”(Editura Academiei RSR, București, 1977). Ei au datat hârtia pe care a fost copiat manuscrisul, ca fiind produsă în anii 1621-1626, la moara poloneză de la Mniszek. Alții, precum Aurel Socolan, au extins datarea hârtiei în intervalul maxim 1610-1640. În cazul că s-ar confirma că data redactării codicelui este 1391, Scrisoarea lui Neacşu, din 1521, nu ar mai fi cel mai vechi text în limba română, cunoscut până în prezent. Un alt document medieval în limba română, de mare importanţă, este „Manuscrisul de la Ieud”, descoperit de către Andrei Bârseanu în 1921, în podul bisericii vechi. Tot aici a funcţionat şi prima şcoală românească.