Claca de cosit de la Preluca Nouă

 În data de 6 iulie 2023 cu purtarea de grijă a domnului primar Mihalca Vasile Ștefan, a domnului vice-primar Costin Ioan Vlad și a directorului cultural Tureanu Cristian de la primăria comunei Copalnic Mănăștiur s-a organizat în satul Preluca Nouă în gospodăria familiei Ionel și Aurica Florian dimpreună cu fiicele Timeia și Patrisia și mama Onica, o superbă clacă de cosit și de împrăștiat brazde pe ,,Dâmbu Marcului’’. Au participat în jur de trei sute de persoane. Numai cosași au fost peste cincizeci. Tot cam atâtea femei pentru a împrăștia brazdele.

    Unele au fost cu horincă și cu pancove (gogoși) în coșerji acoperite cu șterguri, ca să-i îmbie și să-i uspete, să-i servească pe toți: cosași, oaspeți și privitori, bătrâni, tineri și copii.

   Marea majoritate au fost îmbrăcați în costume naționale. A fost o minune și o frumusețe greu de exprimat în cuvinte. Până și vremea a ținut cu noi. La început pentru un scurt moment a venit o adiere mai puternică de vânt, dar care mi-a adus aminte de strigătura din bătrâni:

                      Pă la noi pă la Prelucă

                      Umblă vântul tă de fugă

                      De nu țâi clopu cu mâna

                      Nu-l ajungi cu săptămâna .

     Sunt fiu al satului și toți am fost onorați de prezența domnului prefect al județului Rudolf Stander.

    Claca a început cu o rugăciune de binecuvântare a preotului paroh Florean Vasile, după care s-a început la coasă. Bunul Dumnezeu și vremea au ținut cu noi; nici a fost soare arzător, nici a plouat deși câteva picături au căzut.

      Satul Preluca a fost atestat documentar la anul 1603 și în Monografia Comitatului Solnoc Dăbâca publicată la Dej în 1903 de către Iosif Kadar se află multe date și informații despre oameni și locuri. Numele vine de la cuvântul latinesc preluceo, prelucere, preluxi, preluctum care se traduce: prealuminat preaînalt. Cea mai înaltă culme este Vârful Florii, 811 metri.

     Satul a fost întemeiat de doi frați Florea și Nechita care au fost soldați în armata lui Mihai Viteazul, care  după ce a fost asasinat la Câmpia Turzii, aceștia au venit și și-au luat în proprietate aceste ținuturi dintre râurile Lăpuș și Bloaja-Cavnic. Numele celor doi predomină: Nechita în Preluca Veche și Florian în Preluca Nouă.

       La Preluca Veche și astăzi i se mai spune Preluca Bătrână sau Satu Bătrân, iar la Preluca Nouă - atestată documentar pe la 1800 – i se mai zicea ,,La pădure”, pentru că tot pământul era acoperit cu pădure și oamenii făceau ,,clăci” de ,,iertuit” - de defrișat ca să-l poată apoi cultiva cu cereale sau pășuna. De atunci s-au făcut clăci și oamenii s-au ajutat în putere iubirii creștine. În Preluci n-a fost C.A.P. și oamenii nu și-au pierdut sentimentul și simțul de proprietate și suveranitate asupra pământului și de aici a existat dragostea de muncă și întrajutorare. Prelucanii sunt oameni foarte harnici și buni gospodari; cultivă pământul și cresc animale de toate felurile: vaci, oi, porci, capre, cai și tot felul de păsări.

       Satul Preluca Nouă a candidat cam prin anul 2013 la concursul pentru cel mai frumos sat din România. Încă se află case, șuri și anexe acoperite cu ,,goz” - cu paie și ,,spoite” - zugrăvite cu ,,mnerială” în albastru.

       După cosit și greblat am fost cu toții invitați la masă unde am fost serviți după aperitiv cu ,,guiaș’’ și ,,purcei de cureti” - adică sarmale. În timpul ,,uspățului” - mesei, ne-au cântat orchestranții Ovidiu Cosma la taragot, Sergiu Pușcaș la orgă, Paul Bele la ,,ceatără” - vioară, iar vocal mai mulți tineri: Patricia Cosmuța și Marc Alexandra Ioana din Preluca Nouă, Maria Voevod din Coaș și Nechita Tantea din Poiana Codrului despre care am aflat că are scos un album de cântece în anul 2004. De asemenea tânărul Ciocaș Paul.

        Încă înainte de a se termina masa și uspățul cetărașii au cântat de joc și prelucanii au jucat cum numai ei știu să joace, dar nu numai prelucanii ci și oaspeții veniți din împrejurimi. Prima dată joc de început după care roate pe care din câte știu nu le mai joacă nimeni cu bătut în palme și fetele învârtite pă su mână drept pentru care se strigă:

                         ,,Sai în sus și bate-n pălni

                          Și strâgă că nu te temni”.

                                          Sau

                          ,, Învârtite păstă cap

                          Că la noi așe le plac

                                             Învârtită pă su mână

                                              Că-i fată de diță bună”.

           Repet, a fost o bucurie, o veselie și o petrecere ce nu se poate exprima în cuvinte. Cine vrea să vadă să vină în 22 iulie în Aspra la claca de cosit organizată de Gabriel Motica la șura fotografului.

           Clăcile se făceau și se fac și cu scopul întrajutorării și cu scopul comuniunii, a legăturii de iubire cu Dumnezeu și cu credincioșii. La biserică este comuniunea liturgică, iar la clacă este comuniunea socială care are și scop sacru. Într-o mare măsură scop sacru are și jocul și cântatul și costumul național care bucură și înfrumusețează oamenii lui Dumnezeu.

            Petrecerea se face la lumina zilei și sub control social. Sunt prezenți bătrânii de rușinea cărora nimeni nici nu se gândește să facă vreun păcat. Ce mare deosebire față de ,,petrecerile” moderne fără control social și... fără ,,LUMINĂ” - oricum ai vrea să o iei, spirituală sau fizică.

             Au fost prezenți credincioși din toate satele vecine și nu numai. Oameni de cultură și de toate categoriile sociale. Nu știu din câte sate au fost oaspeți și credincioși încât nu voi putea pomeni nume decât că voi zice: Abia aștept să se mai facă, să fiu invitat și să particip. Doamne ajută!