Ciuma - molima neinvinsa!

Unul dintre cei mai periculosi virusi, cel al ciumei, rezista in stare latenta vreme de sute de ani, si atunci cand se activeaza ucide in doar cateva zile. Stiinta n-a reusit inca sa creeze un vaccin contra cumplitei maladii. Ciuma: unul dintre cei patru agenti infectiosi cu un major potential bioterorist (alaturi de bacilul antrax, virusul variolei si toxina botulinica), cea mai raspandita cale de dispersie - aerul. Deoarece nu exista un vaccin contra molimei, cel mai indicat tratament este cel cu antibiotice, care insa nu asigura vindecarea. Ciuma in Maramures In anul 451, Europa este invadata de hoardele hunilor si de… ciuma. Intre 1346-1353, molima a cauzat moartea unei treimi din populatia batranului continent (alte epidemii, care au bantuit si estul continentului, fiind consemnate in documente care dateaza din evul mediu). Cand se dezlantuia epidemia, cei decedati erau ingropati in gropi comune, impreuna cu animalele. In acele perioade, bolnavii de ciuma deveniti imuni, speculand teama pe care o inspirau celor neinfestati, atacau si ucideau tot ce le statea in cale. Pentru mentinerea ordinii, autoritatiile angajau cioclii care, insotiti de militari inarmati, ii ucideau cu maciuca, ca si pe cainii turbati. Multi erau ingropati de vii. In secolul XVII, se credea ca alcoolul era eficace pentru contracararea virusului. Ca atare, betia a ajuns politica de stat, iar carciumile au proliferat. Nu intamplator, in 1633, Mihail Appafy, principele Transilvaniei, a acordat oraselor maramuresene dreptul „de a masura vin”, adica de a deschide carciumi. Documentele vremii semnaleaza existenta in Maramures a mai multor epidemii de ciuma: in 1580, in secolul al XVII-lea, intre 1708-1711 („Ciuma cea Mare”), 1742, 1774, 1786 („Ciuma cea mica”, care a ucis peste 10.000 de oameni, aproximativ un sfert din populatie), 1787 etc. Mortii au fost inhumati in locuri special amenajate, sau in cimitirele din localitati, acoperiti cu var, pentru a se anihila efectul virusului. Astfel de cimitire au fost la Sighet (sub actualul sediu al Casei de Cultura si sub Policlinica Veche, dar si in jurul bisericii reformate), in Barsana (pe dealul Jbar si pe Cetatea) etc. In prezent, molima este in continua scadere dar, conform rapoartelor Organizatiei Mondiale a Sanatatii, declinul nu este echivalent cu disparitia, o eroare umana putand sa o declanseze. Mici focare de ciuma mai persista in Asia (India, Nepal, Myanmar, Vietnam si Malayezia), America (SUA, Peru, Bolivia si Brazilia) sau Africa (Madagascar si Mozambic), unde afecteaza in special rozatoarele de camp. In celelalte regiuni geografice apare sporadic, ca si ciuma silvatica, ce poate afecta peste 200 de specii de rozatoare (soareci, popandai, iepuri, veverite etc.), care pot contamina la randul lor iepurii domestici si, in final, omul. Cel mai alarmant aspect este longevitatea virusului, care rezista in pamant, in adormire, chiar si 500 de ani, pentru ca apoi, scos la aer, sa poata ataca. Concluzie: cei care desfasoara lucrari subterane, trebuie sa tina cont de acest aspect, putin cunoscut si observabil. In momentul in care sapele descopera vreun vechi cimitir, este indicat sa nu fie atinse oasele mortilor. Teofil IVANCIUC teofil@gazetademaramures.ro