Circuitul in natura al paielor lui Ghiman

Ingineria financiara de la fostul Muzeu Judetean va ajunge, probabil, material didactic despre cum nu trebuie sa conduci o institutie bugetara. Fosta contabila, Melania Ghiman a reusit performanta ca in decursul a trei ani (2005-2007) sa produca o paguba de 10 miliarde de lei vechi. Prejudiciu evindentiat de rapoarte ale Camerei de Conturi. In materialele aparute in GAZETA am prezentat modul de operare, firme implicate si sumele delapidate. Nu am avut acces la actele de la prima mana, dar cele prezentate sunt cuprinse in rapoarte, in acte de cercetare penala etc. Revenim asupra unui aspect din multele legate de acest caz. Paiele folosite in perioada 2005-2006, potrivit datelor relevate la control, au costat aproximativ un miliard de lei. In actele Muzeului nu exista acte justificative pentru suma foarte mare alocata cumpararii de paie. Aceste paie ar fi fost folosite pentru acoperirea caselor din Muzeul Satului. Din surse informate, in 2005-2006 nu au fost acoperite case din acest Muzeu. S-au facut unele lucrari, dar nesemnificative in raport cu suma cheltuita. Exista fotografii cu aceste case din perioada respectiva. Se poate vedea ca nu au fost efectuate lucrari. Pe de alta parte, cu un miliard de lei s-ar fi cumparat sute si sute de tone de paie. Un calcul se poate face usor daca vorbesti cu taranii ce au vandut paie. Pentru a vedea cum a fost posibil sa fie cheltuiti atatia bani pe ceva ce nu se vede, am fost sa vedem ce lucrari s-au facut in ultimul an si jumatate. Surpriza a fost mare. Au fost acoperite toate casele (acolo unde era acoperis de paie) cu material cumparat de la taranii furnizori de paie. S-au folosit din belsug, pentru ca aceste acoperisuri sa reziste. La un volum de munca mare, un necesar de paie mare, suma cheltuita a fost de doar 50 de milioane de lei vechi. In concluzie: in perioada Ghiman au fost cheltuiti un miliard de lei pe niste paie ce nu se regasesc nici in teren, nici in acte corect emise, iar in aproape doi ani, cu doar 50 de milioane de lei vechi au fost acoperite toate casele. Fosta contabila a condus cu mana de fier Muzeul. Conducatorii care s-au perindat pe acolo au lasat-o in pace (cu stiinta sau fara stiinta). Ghiman refuza, in general, orice solicitare (pentru materiale necesare activitatii curente) din cadrul sectiilor Muzeului. Cand oamenii isi aratau nemultumirea, batea cu pumnul in masa si striga la ei ca nu are bani. Toti taceau si se ascundeau in birourile Muzeului. A ramas in istoria hazlie a fostului Muzeu patania unui cunoscut cercetator. Un angajat super-pregatit, o somitate nationala si internationala pe domeniul lui de activitate. Omul a cerut cateva materiale de papetarie. Chiar daca esti un foarte bun profesionist, nu poti sa lucrezi fara hartie, creioane, pix sau radiera. Omul nostru a tot fost refuzat, pana intr-o zi, cand fosta contabila a deschis usa „seifului” ei si i-a dat o radiera si o cutiuta cu mine pentru creion mecanic. Victorios, cu scanteia invingatorului in priviri, somitatea ce are un dulap de diplome si recunoasteri profesionale a venit in birou si a scos la iveala radiera. Colegii au cazut pe scaune, muti de uimire. Era o radiera mare, uriasa pentru angajatii ce nu mai vazusera demult material de papetarie. Tacticos, norocosul angajat a scos un cutit din dotare si a taiat in trei radiera. Colegii au primit cate o bucata. La fel a facut cu minele de creion. Fiecare a primit trei sau patru mine. Cele de mai sus s-au intamplat in perioade in care miliardele lui Ghiman au luat-o pe drumuri necunoscute. Deocamdata! Nicolae TEREMTUS teremtus@gazetademaramures.ro