''Ciplitorul'' lemnului ars

Ioan Sabo este unul dintre putini mesteri populari, daca nu singurul, din Zona Chioarului. O vreme a fost dulgher, apoi nu s-a mai multumit sa dea doar forma lemnului, voia sa-i dea si viata. Asa ca a inceput sa impleteasca balerine si ciobanasi din crengi. Astazi, mesterul maramuresean “cipleste” in lemn semicarbonizat, “sugrumat” sau “ars de apa”, cum spune el. Ioan Sabo este un personaj a carui notorietate a depasit zona Chioar. Pasager prin Danesti, e imposibil sa nu auzi pomenit numele mesterului care „invie lemnul ars”. Popularitatea sa se datoreaza si faptului ca oamenii din acea localitate maramuseana sunt mai preocupati de agricultura, decat de arta, motiv pentru care Sabo e considerat adesea o ciudatenie. Alt motiv ar fi ca Sabo e singurul care a ales sa dea viata lemnului semicarbonizat si imbatranit in raul Somes. Balerine din crengi, moneda forte Chiar daca are un numar impresionant de lucrari “pe stoc” si alte cateva zeci imprastiate prin tara si strainatate, Sabo sustine ca e nou in breasla. Desi a cochetat din tinerete cu sculptura, se considera un practician serios doar de vreo doi ani. Insa primul contact cu sculptura l-a avut pe la 17 ani cand, impreuna cu o colega, a “vizitat” sectia de sculptura a Scolii Populare de Arta si a dialogat cu un profesor care l-a incurajat sa invete sa foloseasca dalta. In perioada de catanie, mesterul a folosit sculpurile si lucrarile in miniatura pe post de „moneda forte” (“faceam balerine din crengi si le vindeam la Baile Felix, iar ciobanasii ii vindeam in consignatie, cu 300 de lei”). Intors din armata, Sabo n-a renuntat la modelarea lemnului si s-a apucat de tamplarie, iar in perioada comunista s-a ocupat, ca mai toti romanii din mediul rural, de agricultura. Abia de vreo doi ani Sabo a revenit la prima dragoste, sculptura. Acum mesterul modeleaza orice lemn, de la salcie, la nuc. Important e sa se “inteleaga” cu el. “Lucrez mult cu lemn semicarbonat pe care il gasesc in Somes. E spectaculos, dar e si greu de lucrat. Dupa ce incepi lucrarea nu mai poti face pauza. Trebuie sa stii cand se poate sculpta lemnul, altfel se lucreaza mai greu decat piatra. Eu ma inteleg cu lemnul pe parcurs. Adaptez sculptura la forma lemnului. Iese ce cere lemnul! De obicei, am teme rustice, femei care torc, ciobanasi, dar am lucrat si nuduri, mai ales pe lemnul negru. Am facut un singur portret, dar in piatra. E si singura lucrare in piatra. De obicei, sculptura depinde de forma lemnului. Nu prea lucrez la comanda, dar sunt si exceptii, chiar acum am primit comanda de la un strain sa-i sculptez doi lei, sa-i puna in gradina. Lemnul il aleg singur, dar am cam epuizat lemnul din albia Somesului, trebuie sa merg in alte parti”, a spus sculptorul. Desi spune ca are “lemnul in ochi”, sculptorul a mai avut accidente. S-a intamplat chiar sa-i rupa nasul unei sculpturi. Insa, de fiecare data a remediat situatia. Ca argument, Sabo spune cu mandrie ca nu are nici o lucrare neterminata, chiar daca pentru asta uneori lucreaza si noaptea. “In atelier mi s-a gaurit podeaua de la atata batut. De obicei lucrez repede, cel mai mult am stat trei saptamani la o sculptura. Dar am si satisfactii, am fost invitat la diferite serbari, am fost si la Sarbatoarea Castanelor, iar acum merg in Negresti. Am fost invitat si in Ungaria si poate ar fi trebuit sa merg. Lucrarile pornesc de la cateva sute de mii pana la 4-5-6 milioane de lei. Cea mai scumpa a costat 18 milioane. Vand mult la straini”, a spus mesterul in timp ce-si aranja sculpturi pe talpa casei. Dupa ce si-a admirat “pruncii” expusi cu grija, omul a spus cu regret: “am incercat sa-i invat pe doi copii, vedeau lemnul, stiau ce forma sa-i dea, n-au avut rabdare, dar mai este timp”, dupa care s-a intors din nou la dalta. Ioana LUCACEL