Cineva taie aripile fluturilor!

Am asistat zilele acestea la dispute incrâncenate pe tema poluarii. Multi, care nu prea au treaba cu subiectul, vorbesc despre toate si toti. Ei stiu, ei vor, ei cer si cred ca li se cuvine. Merg in masini luxoase, in Ungaria, pe cheltuiala unor fraieri ce cred ca sunt acum pe cai mari. Sau in alte destinatii. Am auzit lucruri incredibile, nici macar in scris nu le poti reproduce. Greata, voma se joaca intre frazele incriminatoare. Ce porcarie! In ianuarie 2007 am simtit fiorul rece al nedreptatii. Unii dintre noi au platit mult pentru vina de a fi. Este greu sa explici. Cei mai multi au inteles, au venit si au facut ce era de facut. Pentru cei care au venit si au facut ce era de facut, recunostinta este vesnica. Bunul Dumnezeu vede si stie! De la aceasta situatie, in care cel care a suferit pe nedrept si-a aplecat capul, si pâna la a pretinde ca trebuie sa fi vesnic cu capul aplecat, este cale lunga. Imposibil de parcurs. In acel ianuarie friguros din 2007, am vazut oameni adevarati si oameni care se credeau adevarati. Diferenta dintre cele doua categorii e mica, dar esentiala. Cei din categoria a doua striga tot timpul ca ei sunt din prima categorie. Probabil nici ei nu cred. Adica ei stiu ce sunt, de unde vin, cu cine umbla si asa mai departe. Nu doresc nimanui sa aiba experiente friguroase. Cu siguranta ca este o rana care nu se inchide niciodata. Unii fac fata, stiind ca nu sunt vinovati, altii sunt obisnuiti. Pacat sa te legi de suferinta oamenilor, mai ales când in jurul nostru se petrec atât de multe nedreptati. Se dovedeste inca o data ca prietenii sunt mai periculosi ca cei de aiurea. Intr-un februarie friguros am vazut ca fluturii, fapturi delicate, sunt sacrificati prin taierea aripilor. Ati vazut vreodata un fluture fara aripi?