Cine pe cine a ocupat?

Foarte repede a devenit limpede ca Irakul nu este o tara libera, ci una ocupata. Si ne-am familiarizat cu termenul “ocupatie” inca din timpul celei de-a doua conflagratii mondiale, cand s-a vorbit despre ocupatia germana a Frantei si, in general, de ocupatia nazista a Europei. Dupa incheierea ostilitatilor, s-a vorbit despre ocuparea sovietica a Ungariei, a fostei Cehoslovacii, a intregii Europe de Est. Asadar, nazistii, sovieticii au fost cei care au ocupat tari, iar SUA au fost cele care le-au eliberat, remarca Howard Zinn, profesor de stiinte politice in cadrul Universitatii Boston, autorul mai multor carti printre care si o istorie a Statelor Unite, totodata semnatarul acestui articol din  cotidianului britanic The Guardian, citat de Rompres.

„Eliberatorii-ocupatori”

Iata insa ca acum americanii sunt cei care ocupa o tara. Este adevarat ca SUA au eliberat Irakul de regimul tiranic al lui Saddam Hussein, dar nu si de fortele americane prezente inca masiv pe teritoriul sau. In 1898, SUA eliberau Cuba de ocupatie spaniola, dar nu si de prezenta trupelor americane.Tirania spaniola a fost inlaturata, dar SUA si-au stabilit o baza militara in Cuba, la fel cum au facut-o acum in Irak. Corporatii americane s-au mutat in Cuba, la fel cum Bechtel sau Halliburton, alaturi de companii petroliere, si-au deschis birouri in Irak. SUA au fost cele care au impus, cu sprijinul unor complici locali, constitutia care avea sa guverneze Cuba, asa cum azi o face in Irak, cu ajutorul grupurilor politice locale pe care le sprijina si protejeaza. Nu este deci o eliberare, ci o ocupatie.

Si inca una urata. Se stie ca ofensiva americana impotriva orasului Falluja, in noiembrie 2004, oras considerat unul dintre fiefurile insurgentilor din Irak, a dus la distrugerea a trei patrimi din aceasta localitate avand o populatie de 360.000 de oameni si la uciderea a sute de localnici. Obiectivul operatiunii a fost sa “curete” orasul de grupurile de teroristi care participau la “conspiratia baasista”.

SUA, vinovata de terorism!

Sa ne amintim si de ceea ce spuneau, la 16 iunie 2003, la aproape sase saptamani dupa ce presedintele George W. Bush anuntase oficial victoria in Irak, doi reporteri ai publicatiei Knight Ridder despre zona Falluja: „in zeci de interviuri facute in ultimele zile, majoritatea rezidentilor (acestei zone) au spus ca nu exista nici un fel de conspiratie baasista sau sunnita impotriva soldatilor americani, ci doar oameni dornici sa lupte pentru ca rudele sau familia le-a fost ranita sau ucisa si pentru ca au fost ei insisi umiliti de perchezitii si opririle la punctele de control; o femeie a spus de pilda, dupa ce sotul i-a fost arestat si luat de acasa, ca SUA se fac de fapt vinovate de terorism.”

Soldatii desfasurati intr-o tara in care li s-a spus ca vor fi primiti ca eliberatori, dar in care descopera ca sunt inconjurati de o populatie ostila devin tematori si iresponsabili cand este vorba de deschiderea focului. La data de 4 martie 2005 un grup de soldati americani nervosi si speriati au deschis focul impotriva masinii in care se afla jurnalista italiana Giuliana Sgrena abia eliberata de rapitori, incident soldat cu moartea unui ofiter al serviciilor italiene de securitate, Nicola Calipari.

Sondajele reci

Cu totii am citit informatiile in care se spunea ca soldatii americani sunt suparati ca sunt inca tinuti in Irak, multi refuzand sa revina in Irak dupa permisie. Asemenea sentimente devin cunoscute opiniei publice americane, astfel ca un sondaj Gallup efectuat in mai 2003 arata ca doar 3 % dintre americani credeau ca razboiul merge intr-o directie gresita. Potrivit unui sondaj realizat la cererea New York Times si CBS News, in 17 iunie, 51 % dintre americani cred acum ca SUA nu ar fi trebuit sa invadeze Irakul sau sa se implice intr-un razboi, in timp ce 59 % dezaproba modul in care presedintele Bush gestioneaza in prezent conflictul.

Costumul de... ucigas

Dar mai mult decat ocupatia Irakului, poate ca de un si mai rau augur este ocuparea Statelor Unite, crede Howard Zinn, care marturiseste ca are impresia ca un grup extraterestru a pus stapanire pe tara sa. Presedintele este inconjurat de ucigasi in costume carora nu le mai pasa de viata semenilor, fie ei din SUA sau din alta tara, carora nu le mai pasa de libertatea din SUA sau din alte parti si nici de ce se intampla cu planeta, cu aerul sau cu apa sau ce lume vor lasa mostenire copiilor si nepotilor nostri.

Tot mai multi americani incep sa simta, asemeni soldatilor din Irak, ca ceva teribil de gresit se intampla. Zilnic, tot mai multe minciuni ies la suprafata. Deasupra tuturor, minciuna cea mai mare, ca tot ceea ce fac SUA este scuzabil deoarece americanii sunt acum angajati “in razboiul de combatere a terorismului international”, ignorand faptul ca razboiul in sine este un act de terorism, ca bombardarea altor tari nu confera SUA mai multa securitate, ci dimpotriva.

Gulagul zilelor noastre

Administratia americana actuala, incapabila sa-i captureze pe autorii atentatelor de la 11 septembrie, a invadat Afganistanul, ucigand mii de oameni si obligand alte sute sa-si paraseasca locuintele. Si totusi, nici acum nu se stie unde se ascund autorii atentatelor. Nestiind ce arme ascunde Saddam Hussein, Administratia a decis sa invadeze Irakul, in martie 2003, ignorand vointa ONU, ucigand mii de civili si soldati si terorizand o populatie intreaga. Nestiind cine este si cine nu terorist, guvernul american a inchis sute de oameni la baza militara de la Guantanamo in conditii atat de dure, ca pana acum 18 dintre detinuti au incercat sa se sinucida.

“Guantanamo a devenit gulagul zilelor noastre... cand cea mai puternica tara din lume ignora statul de drept si drepturile omului, nu face decat sa le permita si altora sa comita abuzuri similare”, noteaza raportul pe 2005 al Amnesty International.

Istoria schimbarii sociale

“Razboiul antiterorist” nu este doar impotriva oamenilor nevinovati din alte tari, ci si impotriva americanilor, a libertatilor lor si a standardului lor de viata. Prosperitatea le este practic furata celor de rand si data celor deja superbogati. Vietile celor tineri sunt furate. Iar razboiul din Irak va mai “fura” multe vieti , nu doar acolo, ci si in SUA. Administratia sustine ca, spre deosebire de conflictul din Vietnam, acesta nu face multe victime. Dar cand razboiul se va fi terminat, numarul victimelor sale indirecte, din cauza bolilor - fizice si mentale, va creste constant.

Istoria schimbarii sociale este istoria a milioane de actiuni, mici si ample, care converg la anumite momente ale istoriei, creand o forta pe care guvernele, oricat de puternice, nu o pot suprima.

The Guardian