Cianura, dulce ca plumbul

* Aer dulceag, miros de migdale, frunze ingalbenite, pamant plin de metale grele, fantani cu apa otravita, albine ametite, halde de steril, combinate metalurgice, fabrica de aur, cianura, dioxid de sulf, arsen, plumb, praf de pe haldele de steril, legume autohtone pline de metale grele, baimareni bolnavi de fel si fel de boli, indiferenta, averi cladite pe minerit, active cumparate la pret de nimic…praf stelar… In ultimele saptamani, Baia Mare a devenit o scena pe care se joaca o piesa intr-un singur act: Actiunea depoluarea! Povestea a inceput, in aparenta, la solicitarea consilierului Dumitru Matei, in sedinta de CL de la inceputul lunii, cu privire la trei autorizatii de construire acordate societatii Romaltyn Mining, fosta Transgold, fostul Aurul. Daca ar fi sa respectam firul povestii, ea a inceput cu materialul prezentat in premiera de GAZETA de Maramures cu privire la intrarea pe piata neferoaselor a societatii Romaltyn. Nu mai revenim asupra materialului, el poate fi gasit in arhiva minunatului nostru saptamanal. Daca ar fi sa fim si mai exacti, povestea a inceput in sedintele de Comisii de Specialitate din cadrul Consiliului Local. In mai multe randuri au fost prezentate PUZ-urile la care se lucreaza de ceva vreme. Malurile Sasarului (unde se afla si Romaltyn) si Centru Vechi – Cartierul Ferneziu (unde se afla si Romplumb) sunt doua PUZ-uri care vor reglementa functiunile acestor zone din Baia Mare. Trebuie spus ca functiunile propuse vor deveni lege. De aici si multele discutii in Comisiile CL. Baimarenii nu stiu ca alesii locali au fost interesati de ce se intampla in zonele respective. Pana la un punct. Daca ar fi sa respectam si mai fidel povestea, in urma cu mai multe luni am vazut raportul ISU cu privire la zonele de risc din Baia Mare. Pentru Romaltyn este precizat ca avem o zona letala de 300 de metri in jurul fabricii de aur si o zona preletala de 600 de metri. La Romplumb situatia este asemanatoare. Acest raport este si nu, o noutate. Probabil forma de prezentare si mai multe date aduc un pic de „nou”. In fapt, astfel de rapoarte, sa le numim astfel, au fost facute si in anii trecuti. Altfel spus, pericolul activitatii la cei doi agenti economici este cunoscut din totdeauna. Nu exista intreprindere care sa nu aiba un „ce anume”, care poate duce la accidente mai mult sau mai putin periculoase pentru sanatatea omului. Probabil de aici ar trebui sa incepem cu explicatiile. Aceste zone denumite intr-un mod dur, letale, au produs o rumoare intre alesi si oficiali, deopotriva. Problema trebuie tratata cu mult calm si cu ratiune. Este putin probabil ca sa fie intrunite toate conditiile pentru a se produce un accident major, cu urmari tragice, dar tocmai pentru ca exista un procent oarecare de neprevazut, nu prea indrazneste nimeni sa „ia taurul de coarne”. Este simplu sa afirmi ca va fi un cutremur, sau o mana criminala, sau cine stie ce factor ce poate duce la o tragedie. Baimarenii trebuie sa cunoasca un simplu fapt. Un cutremur care ar duce la un accident major la fosta Aurul, ar produce multe alte pagube ce ar avea efecte letale. Nu ne putem ascunde, nu ne putem desprinde de tot ce ne inconjoara. Revenind la povestea din aceste zile, Matei a cerut explicatii cu privire la situatia de la Romaltyn. De aici a pornit ca un tavalug toata actiunea care a culminat cu o sedinta extraordinara a CL, un fel de dezbatere pe teme de protectia mediului. In paralel au fost demarate actiuni ale parlamentarilor Catalin Chereches si Sorin Bota. Si s-a ajuns la vizita ministrului mediului Laszlo Borbely. Tot in paralel am asistat la ceea ce Traian Florea a numit „linsaj mediatic”, a unora din executivul Primariei. La sedinta extraordinara au fost doua puncte pe ordinea de zi de importanta majora in tot acest scandal. S-a cerut interzicerea oricarei activitati in zonele care sunt cuprinse in cele doua PUZ-uri. Pentru asezonarea sedintei au fost prezenti membrii unor ONG-uri, cei de la Asociatia „22 Decembrie”, persoane fizice cu veleitati ecologiste si public interesat de problema. S-a venit cu masti de gaze, cu pancarte, iar unii chiar au amenintat sau au spus lucruri care au depasit regulile bunului simt. Sub presiunea salii, consilierii locali au trebuit sa dezbata ceea ce era destul de evident. Dumitru Matei a prezentat cele trei autorizatii de construire pe care Romaltyn le are din 2007 si 2009, cu privire la unele lucrari executate sau in curs de executare la fabrica de aur. Explicatiile au fost date, dar nu prea a fost un cadru in care s-a putut intelege cele spuse. Unii consilieri au plusat, au intrerupt, au cerut fel si fel de explicatii. Altii au dat explicatii si au incercat sa duca spre normalitate o dezbaterea desfasurata sub ochiul nemilos al aparatelor video de la televiziunile locale. Au fost discutii de mai multe ore. Cu siguranta multi au vazut la televizor sau au citit in presa, in general, pozitiile alesilor si cererile parlamentarilor Catalin Chereches si Sorin Bota. S-a votat si unanim, mai putin cei care nu au putut vota, s-a decis sa nu se mai lucreze in zonele unde se deseneaza PUZ-uri, pana la finalizarea acestora. O victorie a celor care au cerut un municipiu fara cianuri si plumb. In concluzie, nu se lucreaza la Romaltyn, la Romplumb, nu poti face o casa, sau extinde un balcon, o terasa, etc. Dupa finalizarea PUZ-urilor, acestea vor intra in dezbaterea CL si se vor stabili functiunile acestor zone. Potrivit celor discutate in CL, se doreste a fi scoasa functiunea de industrie metalurgica sau orice foloseste materiale periculoase, de la cianura la…Spre sfarsit, s-a discutat de cererea deputatului Catalin Chereches, respectiv organizarea unui referendum pentru a vedea daca baimarenii doresc o activitate ce foloseste in procesul tehnologic cianura si cererea senatorului Sorin Bota pe aceeasi linie. Alesii baimarenilor au luat act de cererile parlamentarilor si au facut pasii care se impun. Dupa discutii tehnice a reiesit ca un astfel de referendum nu poate fi organizat decat la initiativa primarului sau a presedintelui CJ, ori la initiativa unei treimi din numarul consilierilor locali. S-a format un nucleu de consilieri care, dupa cum au declarat, vor initia referendumul pe tema folosirii cianurii. Daca la CL lucrurile au mers „snur”, din acest punct de vedere, la Consiliul Judetean, lucrurile au stat putin altfel. Dupa expuneri pro si contra, a luat cuvantul Calin Matei. Social-democratul a fost dur. A intrebat retoric cine ar fi idiot sa nu voteze cu cei care nu vor cianura. Matei a spus ca toate declaratiile sunt de fatada, pentru imaginea publica si politica a celor care au devenit peste noapte ecologisti. La CJ se va discuta, va urma o dezbatere publica si dupa aceia se va hotari ce si cum. Nu dorim sa comentam modul in care s-au desfasurat evenimentele din ultimele saptamani. Noi am scris despre poluare de mai bine de sapte ani si chiar mai mult. Multi din zona politica si-au facut discursuri folosind materialele noastre. Dar acesta este rolul presei, de a informa! Asta ar fi partea baricadei care nu mai vrea cianura, nu mai vrea poluare. De cealalta parte, poluatorii s-au aflat intr-un colt. De fapt, a fost prezent doar Ben Munteanu, directorul Romaltyn. La un moment dat acesta a primit cuvantul, dar intr-o sala ostila este greu sa te faci auzit. Munteanu a spus ca societatea unde este director va indeplini toate cerintele de mediu. Mai greu a fost pentru cei din executivul Primariei, multe acuze s-au dus inspre Istvan Ludescher, dar si spre Traian Florea, directorul tehnic al Primariei. Cei doi au explicat, dar sentinta a fost data de dinainte de a incepe sedinta. De aici si sintagma „linsaj mediatic”. Sedinta de CL s-a terminat asa cum a inceput, in zumzetul vorbelor spuse cu naduf despre o actiune de forta. Afara a urmat partea a doua, cea a interviurilor, a declaratiilor la cald pe o problema veche, dar atat de noua. Dincolo de cuvintele generoase spuse intr-o sedinta tensionata, ramane problema de fond. Ce se doreste, de ce? Si inca vreo doua-trei intrebari. Fara a avea pretentia ca stim totul, incercam sa dam cateva raspunsuri. Proiectul Aurul a fost „nascut” in 1990, ba chiar de dinainte de 1989. O trupa de ingineri de la Remin (fosta Centrala a minelor) au pus de o afacere din care urma sa se infrupte toti cei care stiau cum trebuie pusa problema in minerit. Revolutia, cu tot ce a adus ea, a fost un factor catalizator in incercarea de a pune cea mai mare afacere cu aur din aceasta parte de tara. Mai bine de cinci ani, gruparea s-a constituit in jurul lui Ioan Hudrea, la acea vreme director al Companiei. Acesta s-a dovedit a avea o inteligenta diabolica, dar si legaturile necesare pentru a pune pe picioare afacerea Aurul. Axa Baia Mare-Bucuresti a functionat perfect. Mai multe personaje din mineritul din nord au pus umarul la intreprinderea lui Hudrea. Au aparut australieni pe aici, s-au dus ei prin concedii in Australia, s-a proiectat si demarat ceea ce astazi este marul discordiei in societatea baimareana. Au fost necesare peste 280 de avize si aprobari pentru ca in Baia Mare sa fie ridicata fabrica de prelucrare a haldelor de steril prin cianurare. Nu este nimic nou. In fond, in toate Uzinele de Preparare din mineritul romanesc se foloseste cianura. Am vorbit cu multi angajati de la UP. Majoritatea aveau acasa butoaie de 200 de kilograme in care era adusa cianura pentru a fi folosita in procesul tehnologic. In 1997 a inceput constructia uzinei de la Aurul SA. Lucrarile au durat pana in 1999, an in care au fost realizate probele tehnologice si s-a dat drumul la productie. Toata lumea era multumita, doar presa, o parte a presei, a aratat ca existenta unei astfel de instalatii in oras va aduce probleme tot timpul. S-a spus in permanenta ca totul este sub control, iar perla coroanei era iazul de decantare Aurul (iazul de la Bozanta). Cel mai nou iaz din tara, cel mai ecologic si cu descarcare 0 in sol. Adica, acest iaz a fost realizat prin captusire cu folie rezistenta si dupa toate cerintele de mediu. Asa se spunea atunci. In acest iaz se deverseaza ce ramane dupa ce este extras aurul, argintul si ce mai este, din steril. Extragerea se face cu cianura, o cantitate mai mare ca la UP, folosita dintotdeauna. A urmat accidentul ecologic din 2000. Legat de acesta ar fi de spus ca accidentul s-a produs la iazul de decantare, nu in fabrica. Mai precizam ca aici nu se extrage aur si argint. Prin procesul tehnologic se obtine o pasta care urmeaza sa fie rafinata intr-un Combinat metalurgic precum a fost Phoenix. Dupa accident s-au pus multe conditii celor de la Aurul pentru imbunatatirea activitatii. S-a renuntat la folosirea cianurii in circuit inchis, adica din halda de steril se lua materia prima cu apa si cianura, ce ramanea in procesul tehnologic era deversat in iazul de decantare, de acolo apa cu cianura era recircuitata pentru a merge din nou la iazul cu steril. Acum se va lucra in circuit deschis. Halda de steril de la Flotatia Centrala va fi preluata doar cu apa industriala, in fabrica de aur se va folosi cianura pentru realizarea acelui „gem” de aur si ce mai este. Dupa care se trece apa prin distrugatorul de cianura si se pune pe Iazul de decantare cu o concentratie a cianurii de 10 ppn, sub normele europene. Si romanesti. Afacerea Aurul, orice nume ar avea proprietarul, are un loc comun, metalele nobile si rare si Ioan Hudrea. Fostul director este consultant la Romaltyn. Intrebarea noastra! GAZETA de Maramures a incercat sa va prezinte cat mai obiectiv situatia din Baia Mare si a activitatilor productive cu potential poluant. In urma dezbaterilor care vor urma, populatia se poate informa mai mult, poate judeca cum ar fi mai bine. Noi mai punctam cateva chestiuni. In lume, in 90% din cazurile minelor de aur se foloseste cianura. Daca se respecta prevederile de mediu poate fi o activitate rezonabila. Particularitatea Baii Mari, uzina in oras nu este un capat de tara. Sunt vinovati si cei care s-au mutat acolo, si cei care nu au tinut cont de investitie. Uzina nu se poate muta ca o jucarie. Tehnic nu este posibil, doar realizarea altei uzine pe un alt amplasament. Costuri foarte mari. Daca se opreste activitatea la Romaltyn, ce se intampla cu iazurile existente? Cel de decantare nu este complet ( nu se poate inchide), halda de steril de la Flotatia Centrala este in momentul de fata cea mai mare bomba ecologica din Baia Mare. Cine vrea sa se convinga, sa mearga acolo sa vada paraiasele de apa cu arsen care se varsa in Sasar, intr-un final. Sa nu mai vorbim de panza freatica. Ramane intrebarea: Ce facem, lasam mai multe iazuri si halde, asa cum sunt, inchidem tot si traim cu poluarea istorica, dar care este foarte actuala? Interese economice si financiare? Pe langa partea frumoasa a cianurii, exista si o parte ascunsa a afacerii. Se vorbeste de interese ale unor potentati baimareni cu privire la halda de steril, se vorbeste de lucrari, licitatii castigate sau pierdute. Probabil, ca de fiecare data, adevarul este undeva la mijloc. In perioada 2003-2004, Remin avea probleme financiare. A fost executata de Finante pentru neplata datoriilor spre stat. Mai multe active au fost luate de cei de la Finante. Printre ele si terenul pe care se afla halda de steril de la Flotatia Centrala. Finantele a vandut terenul, peste 50 de hectare, dar halda a ramas pe el. Noii proprietari au cerut chirie, taxe etc. Dupa unii primesc chirie in suma de cateva mii de euro pe luna, altii spun ca pe an si altii afirma ca nu se da nimic, dar mai este o categorie care sustine ca se platesc taxe exorbitante, multe miliarde de lei. De aici, doua ipoteze. Fie este asa si proprietarii nu vor sa plece halda de steril de pe teren, fie nu este asa si doresc sa scape de halda de steril. Barfe! Nicolae TEREMTUS teremtus@gazetademaramures.ro