''Christofor'' - vocea libertatii

Cristofor Muresanu, cum se prezenta la radio, a fost, vreme de decenii, una dintre vocile libertatii, sustinand, pe calea undelor scurte, moralul romanilor din lagarul comunist. Dupa Revolutie, Christian Mititelu a fost protagonistul unui rasunator proces de presa, castigat in dauna lui Ion Cristoiu, cel care afirmase ca Mititelu a fost securist. Carte de vizita S-a nascut in urma cu 61 de ani. A absolvit Facultatea de Automatica a Universitatii Bucuresti, apoi a emigrat in Franta si, ulterior, in Anglia. Este casatorit cu Ioana Raluca Voicu-Arnautoiu, fiica unor cunoscuti luptatori din Rezistenta anticomunista din munti. A participat ca membru fondator la infiintarea Ligii Romane de Presa (ONG militant pentru drepturile jurnalistilor). Intre anii 1984-2004, an in care s-a pensionat, a fost director al redactiei in limba romana a BBC-Londra. Reporter: Cum ati ajuns sa conduceti, vreme de doua decenii, redactia de la Londra a BBC? Christian Mititelu: In 1969, pe cand aveam 25 de ani, am fugit din Romania. Inainte absolvisem Politehnica (era mai usor si sigur, mai ales in privinta slujbelor, doar era vremea industrializarii Romaniei - avea dreptate tatal meu, care mi-a zis ca oriunde in lume pot sa lucrez ca inginer, si am facut-o). Am fugit din tara prin Iugoslavia, am ajuns in Franta, unde am locuit doi ani si unde am lucrat ca inginer. Apoi, am plecat in Anglia. In 1971 am aflat dintr-un ziar de un concurs la BBC (era vorba despre un contract pe doi ani, ca redactor). Am castigat, apoi m-am angajat definitiv, urcand pe scara ierarhica pana la postul de director al sectiei romane, post pe care am stat pana am implinit 60 de ani (am lucrat ca director al sectiei romane in intervalul 1984-2004, an in care m-am pensionat). Rep.: Radiourile romanesti privite din afara? C.M.: Radioul public, dupa cum s-a mai spus, nu este suficient de public. Vad multe nemultumiri in felul cum a acoperit viata publica, mai ales in perioada alegerilor locale si legislative, lucruri care par sa se repete la fiecare ciclu electoral. Si mai este o problema: lipsa suficienta de reforma. Desi SRR are un monopol in ce priveste acoperirea la nivel national - fiind singurul care se poate receptiona in intreaga tara, pierde in permanenta ascultatori, mai ales la orase, in favoarea posturilor comerciale, mai flexibile. Rep.: Iar in ce priveste politica editoriala dusa de radiourile comerciale? C.M.: Cu mici exceptii, acestea s-au dezvoltat destul de greu, mai ales ca piata nu este suficient de bogata, nu exista publicitate masiva. Din nefericire, observ ca se copiaza aceleasi tipare, se difuzeaza aceleasi genuri de muzica, iar muzica conteaza foarte mult, asa ca se ajunge la un fel de saturatie. Ar trebui sa se tina cont ca unii dintre ascultatori vor mai multa informatie. Despre presa din Romania Rep.: In ce directie merge presa scrisa? C.M.: Cred ca directia nu este foarte buna. Nu exista o separare clara intre informatie, stire si comentariu. Asa se ajunge la nevoia cititorului de a cumpara mai multe ziare pentru a afla intregul adevar. Poate ar trebui ca prima pagina a ziarelor sa contina doar informatii, de exemplu, iar restul filelor comentarii, analize etc. Asa s-ar crea o stare de normalitate, o spun ca o parere personala. Apoi sunt prea multe abordari la nivel personal. Ce suvita are Traian Basescu (ceea ce, de fapt, nu e relevant deloc!) sau ce haine poarta X. Pana si clasa politica se rezuma la razboaie personale, nevorbindu-se aproape nimic despre programe sau doctrina. Pe termen lung, acest stil de presa nu e sanatos. De exemplu, acum cateva zile am vazut stirea ca impozitul pe terenul agricol va fi majorat de cateva zeci de ori. Informatia asta a fost tratata superficial, modest, ca importanta, frecventa si impact. Daca s-ar fi intamplat o majorare ca asta in Vest, zile intregi ar fi tinut prima pagina a ziarelor. S-ar fi luat reactii si opinii de la politicieni, de la Opozitie, de la proprietarii cei mai afectati, s-ar fi desfasurat dezbateri vii. Dar, in Romania, o stire cu adevarat importanta a fost tratata superficial. „Capitele de fan, o splendoare!” Rep.: Cand ati venit prima data in Maramures? C.M.: Cred ca in 1995, era o manifestare legata de Memorialul Sighet. De fiecare data cand vin aici, incerc sa mai vad cate ceva. Imi place mai ales peisajul si capitele de fan (o splendoare!). Dar vad in acelasi timp si cum casele traditionale dispar si ca nu mai sunt acoperite cu sindrila... Memorialul Sighet este o institutie valoroasa, o mare realizare cu un important rol educational. Pana acum am fost de 5-6 ori in Sighet, si de fiecare data la Memorial. Cand am venit ultima data am trecut si prin Ruscova, pentru ca stiti ca tatal lui Michael Howard (fostul lider conservator britanic) s-a nascut acolo. Am ramas dezamagit, am crezut ca la Ruscova s-a pastrat mai mult din spiritul evreiesc, dar nu mai exista sinagoga, nimic, iar comuna pare lipsita de personalitate. Rep.: Maramures, negativ. C.M.: Accesul se face foarte greu, iar infrastructura si facilitatile sunt modeste. Trenul merge foarte incet, nu exista in apropiere aeroport, iar cursele aeriene sunt limitate ca numar si destinatie. Soseaua e prost intretinuta. Sunt obstacole majore pentru turism, indiferent daca vorbim de turism cultural sau de unul de agrement. Ar trebui depuse eforturi pentru modernizarea infrastructurii. Rep.: Un gand pentru maramureseni. C.M.: Sa atraga cat mai multi investitori si vizitatori, ca sa nu mai fie nevoiti sa plece la lucru in alte tari. Sa plece doar in calatorii scurte, de placere, pentru ca cele pe termen lung afecteaza familiile si traditiile. Optiuni si argumente l Mancarea preferata? Branzeturile. Am mancat si cas de Maramures si mi-a placut. l Bautura favorita? Vinul alb. l Filmul sau actorul preferat? Nu sunt cinefil. Deloc. l Muzica sau compozitorul care va inspira? Wagner, Beethoven si Schubert (in fotografie). Teofil IVANCIUC