• Facebook
  • Rss Feed
2°C la Baia Mare
Astăzi este Vineri , 19 Iulie 2024

Curs valutar

Euro Euro
4.5680 RON
Dolar american Dolar american
4.0093 RON
Lira sterlină Lira sterlină
5.1744 RON
Forint unguresc Forint unguresc
1.4823 RON

Newsletter

Ultimele comentarii

Luni , 18 Februarie , 2008

Chiriasii din blocurile groazei

Intr-o zi friguroasa de februarie, holul Primariei Baia Mare s-a umplut de zeci de familii de rromi, boschetari, persoane fara locuinte, fara acte, fara speranta. Printre mirosuri de parfum ieftin, de sudoare si mancare, circula o lista de ordine. Era ziua in care Comisia de atribuire a locuintelor sociale s-a intrunit pentru a rezolva (un fel de-a spune) situatia napastuitilor Baii Mari. Am intrat intamplator in Primarie si cocteilul de mirosuri ne-a oprit in hol. Initial, am crezut ca este vorba de vreo revolta a „celor multi”. Apoi, ascultand povestile celor care asteptau nelinistiti, am inteles ca se „dau” locuinte. Rromii, foarte volubili, crosetau „povesti” cu garsoniere primite sau neprimite, cu bani, cu atentii... Si fiecare dintre ei credea ca este un caz social mai social decat social-democratia. Evident, am dorit sa intram pentru a vedea cum se lucreaza in aceasta celebra si controversata Comisie (una de care se feresc multi consilieri). Pe hol, doi rromi imbracati bine, ferchezuiti, pastrau ordinea si ii instruiau pe cei care urmau sa intre la „dezbateri¬. Se vorbea mult la ureche… Dupa ce am trecut de cei doi gardieni care pazeau usa ce ducea spre biroul unde Comisia lucra, am vorbit cu presedintele Comisiei, Calin Coros, pentru a ne primi la sedinta. Am fost primiti! Coros a tinut sa precizeze ca argumentul nostru ca sunt multe povesti pe afara este o speculatie gazetareasca si sa vedem cu ce se confrunta ei. Trebuie sa recunoastem ca am intrat cu o idee preconceputa. Cele cateva ore petrecut in biroul in care se dadeau case ne-a facut sa ne schimbam parerea. Partial! Din respectiva Comisie au mai facut parte Gigi Fotonea (un personaj cheie in povestea repartizarilor de locuinte sociale), de la Asistenta Sociala si consilierii locali² Ioan Fodo, Gabriela Hofer, Florica Bolos si Vlad Onet. O trupa de consilieri din randul celor care au o prezenta mai nevazuta in cadrul sedintelor de CL (exceptia fiind Onet). Ne-a inghesuit intr-o latura a micului birou si am asistat la povesti halucinante. Dupa tabelul intocmit de liderii rromilor, gardienii strigau solicitantii unei locuinte sociale. Un fel de garsoniere in blocurile de pe Horea, Melodiei, Paltinisului, raiul pruncilor fara acte de identitate, al afacerilor incredibile, focare de orice tip, o lume aparte, greu de acceptat, de inteles, de ajutat. Politicienii care vorbesc de cazurile sociale de pe Horea, Melodiei…Craica…ar trebui sa mearga pe teren, sa vada cu ochii lor cum pot trai sute de oameni, la marginea demnitatii umane. Din acest punct de vedere, i-am dat dreptate lui Coros. Aceasta Comisie are o misie ingrata si este foarte dificil sa rezolvi problemele rromilor (care, la randul lor, sunt persoane dificile). Pe de alta parte, nu intelegem de ce se accepta un soi de complicitate. Unii dintre rromi au venit sa ceara o garsoniera in blocurile mizerabile, aproape imposibil de descris, plini de aur, cu haine de piele veritabila, o tinuta care lasa impresia unei prosperitati greu de explicat din moment ce unii nu lucreaza. Altii sunt inraiti si au venit cu presiuni verbale, cu un trecut de puscarias si cu argumente de „baieti de cartier”. Membrii Comisiei au fost impresionati de aceste manifestari. De exemplu, o doamna a venit si a cerut „casa”, respectiv reinnoirea contractului de inchiriere, amenintand aproape pe fata. Dupa ce a iesit, in birou s-a lasat linistea. Membrii Comisiei au ajuns la concluzia ca nimeni nu o va putea scoate pe respectiva doamna din garsoniera (ocupata abuziv). „Sa o scoata cel care primeste!”, a spus unul din consilieri. „O sa puna sa fie batut si nu se baga nimeni”, a spus altul care cunostea mai bine cazul. Problema a ramas in ceata si, probabil, asa va ramane. Alti rromi au cumparat contractele de inchiriere (valabile un an) cu sume intre 50-70 de milioane de lei. Acum, unii nu indeplinesc conditiile de a primi o locuinta si ar trebui evacuati. Dar cum o poti face cand ei au crezut ca au cumparat garsoniera si li se cuvine. „Vanzatorii” au plecat pe alte meleaguri, iar Comisia fluiera a paguba. Ce poti spune cand auzi² „Eu tai gatul, am fost in puscarie si mai merg!”. Cu toate ca sunt saraci, cei care locuiesc in aceste blocuri isi pun usi metalice, termopane, gresie, faianta (evident ca nu toti!). O alta constatare e ca majoritatea nu au carte, nu au acte, mint, inventeaza povesti si se inteleg bine cu Gigi Fotonea. Nemultumiri peste nemultumiri si povesti in fata carora ramai fara replica. Pe scurt, fiecare se gasea intr-o situatie disperata si dorea sa aiba o locuinta. Unii venisera chiar si cu copiii mici, pe care ii tineau in brate, iar altii, cu femeile gravide. Toti sperau ca povestea lor sa fie cea mai induiosatoare, pentru a convinge autoritatile sa le dea un adapost. Din cand in cand, cate unul era invitat inaintea comisiei prezidata de directorul Coros, prezentandu-si situatia. Trecand dincolo de aspectul fizic de-a dreptul jalnic al unora, povestile erau, de cele mai multe ori, absolut incredibile. Aproape toti invocau ajutorul divinitatii, incercand, in acelasi timp, a sugera ca, daca vor fi lasati pe dinafara, isi vor pune capat zilelor. Unul dintre cazuri a fost acela al unui tanar de 25 de ani, eliberat din inchisoare acum opt luni. El si concubina sa, cu care avea o fetita de nici patru ani, nu aveau unde sta si solicitau o locuinta. Mai precis, incheierea unui contract pentru garsoniera in care locuiau acum, una „cumparata” de la varul concubinei. Cum vanduse cineva o garsoniera primita in chirie de la Primarie este greu de spus. Cert este ca spatiul fusese renovat de tanarul respectiv, care nu dorea sa paraseasca garsoniera. „Eu am iesit din puscarie acum opt luni. Recunosc. Am fost inchis doi ani si jumatate. Eu am facut acolo investitii de 60 de milioane. Acum, sa vina cineva sa stea acolo? Ii tai gatul, va spun! Si mai stau vreo 10 ani la puscarie¬, a spus tanarul. A fost imediat linistit de cei din comisie, care i-au spus ca investitiile respective le-a facut din proprie initiativa si nu cu aprobarea Primariei. Apoi, s-a luat un alt caz² un anume Trif, cunoscut de cei din comisie de ceva timp, dupa ce ii indusese in eroare cu spatiul pe care il primise in chirie. Cei de la Primarie primisera sesizari ca omul nu locuia, in fapt, acolo si l-au chemat pentru explicatii. El a argumentat ca lucreaza ca si „fan curier”, fiind aproape tot timpul plecat din localitate. Dupa alte sesizari, autoritatile au verificat situatia la fata locului, descoperind ca in garsoniera respectiva nu locuia nimeni. Mai mult, acolo functiona un „circular”, folosit de un vecin pentru a taia lemne celor ce locuiau in bloc. A urmat cazul unui barbat care suferise multe interventii chirurgicale in zona abdominala. Pentru a convinge, si-a ridicat camasa si le-a aratat celor din comisie cicatricele cu care s-a ales. Culmea, urma sa mai aiba parte inca de o interventie chirurgicala, in acest sens, el solicitand ajutorul comisiei, pentru a putea avea un loc unde sa stea linistit dupa operatie. „Uitati aici, dom¼ director. Domnu¼ Gigi stie mai bine. Daca ma opereaza, eu unde stau? Am trei copii de crescut. Nu ne lasati pe drumuri. Nu stim ce sa ne mai facem!” Consilierul Ioan Fodo si-a dus mana la frunte, mirandu-se intr-una, de parca n-ar fi stiut ca exista si oameni saraci care nu-si permit sa inchirieze in fiecare zi cate o cantina de la Cuprom. Evident, trebuia facut ceva. Omul risca sa moara dupa externare, in lipsa unui spatiu de locuit. Pe langa aceste cazuri au fost si persoane care, cu modestie, si-au prezentat situatia. Tinere de 15-16 ani cu copii, casatorite sau in concubinaj, cu barbati care lucreaza. Tineri care vor sa se integreze intr-o societate care ii respinge din start. Mai sunt familii care au multi copii, ii dau la scoala, lucreaza si vor sa fie oameni intre oameni. Trebuie sa recunoastem ca a fost si va fi greu pentru cei care se ocupa de atribuirea acestor locuinte sa-i impace pe toti. De fapt, este imposibil, cererea fiind mult mai mare ca posibilitatile Primariei. Aceste blocuri vor fi reabilitate, dar situatia ramane. Oameni fara carte, fara acte, cu multi copii, cu ani multi de puscarie, cu credinta ca li se cuvine orice. Pentru linistea noastra, am fost la blocurile respective. Cunosteam locurile, dar este bine sa mergi sa vezi din nou. Este incredibil ce multa mizerie este acolo. Drusalul nu are contract cu cei ce locuiesc in blocurile groazei, iar gunoiul zace peste tot. Pruncii sunt „calitii” de mici printre mizeriile menajere si cele umane. Peste tot sparturi, rupturi, pereti afumati, fara usi, ferestre, balustrade, chiar si scari lipsa. Mesaje obscene, afaceri de garsoniera (magazine clandestine), porci taiati langa bloc, sange scurs pe scari, saltele aruncate, rahat, sobolani si cate si mai cate. Un univers aparte, la margine de oras… „Gica contra¬ Singurul membru al Comisiei care nu a fost de acord cu multe din solicitari, Vlad Onet, ne-a explicat de ce a fost poreclit „Gica Contra” ² „Inca de anul trecut m-am opus cedarilor de contracte. Nu este corect ca unii care au preluat contractele de inchiriere de la altii sa fie mentinuti acolo, din moment ce nu sunt pe liste. Insa, am fost de acord cu tinerii casatoriti, care au 20 – 25 de ani, cu mai multi copii, sa primeasca locuinte si sa nu fie dati afara. Dar fara Tanda, Manda, catelul... Spre exemplu, am acceptat situatia unui tanar de 23 de ani, cu 3 copii mici. Nici el si nici nevasta nu au o locuinta. Pentru acestia trebuie facut ceva. In general, cei ce stau acolo nu au grija de locuinte si le distrug. Ne-am gandit ca in situatia unor tineri de acest fel, lucrurile sunt diferite si vor fi mai atenti cu spatiul in care stau. A fost bine ca directorul Calin Coros a inteles ceea ce am sustinut eu si, inca de la sfarsitul anului trecut, a anuntat (pe canalele media) ca nu vor mai fi acceptate prelungiri de contracte in cazul restantierilor. In cadrul comisiei se discuta doar cazurile celor care sunt mai insistenti si toata ziua bat pe la usile Primariei. Dar trebuie facut ceva si pentru cei care nu pot sta intr-o garsoniera si asteapta, eventual, un apartament cu doua camere. Iar in cazul in care accepta o garsoniera pe Horea, ies de pe lista. Si un apartament mai mare... cine stie cand il vor putea primi? Pentru ca sunt si familii cu 8 – 10 copii. Ce sa facem cu ei? Ca nu le ajung nici doua garsoniere daca le dam. Toate sunt cazuri disperate, insa nu ii putem multumi pe toti si trebuie sa alegem situatiile extreme¬, a declarat Onet. Calin, file de poveste „In cadrul ultimei sedinte, am analizat 40 – 50 de cereri, in timp ce locuri disponibile erau in jur de 10. Sunt cazurile cu restante sau ramase neocupate, inca din decembrie. Incepand cu 1 ianuarie 2008, nu mai acceptam situatii de contracte cedate. Cei care procedeaza in acest fel nu vor mai primi nicio alta locuinta in schimb. Referitor la situatia retelelor de racordare la utilitati, va pot spune ca toate blocurile pe care le avem in administrare sunt prinse intr-un program national de reabilitare, derulat prin Compania Nationala de Investitii. Acesta va include inclusiv izolatia imobilelor. In plus, prin Consiliul Local, intentionam sa marim numarul locuintelor, prin mansardarea blocurilor si crearea de noi spatii¬, ne-a spus Calin Coros, directorul Serviciului Public de Administrarea Patrimoniului Local si Utilitati, din cadrul Consiliului Local Baia Mare. Nicolae TEREMTUS Ciprian DRAGOS teremtus@gazetademaramures.ro cirian@gazetademaramures.ro

Comentariile celorlalți

Fii primul care adauga un comentariu in aceasta sectiune.

Comentează acest articol

Adaugă un comentariu la acest articol.