Chipul Mariei in iconografia din nordul Transilvaniei Expozitie de icoane pe sticla

La Muzeul Judetean de Etnografie si Arta Populara poate fi vizitata o interesanta expozitie de icoane, expozitie cu titlul Chipul Mariei in iconografia din nordul Transilvaniei. Nu intamplator a fost aleasa aceasta tematica, miercurea trecuta fiind sarbatorita Adormirea Maicii Domnului. Maramuresul detine si conserva pe tot cuprinsul sau un bogat patrimoniu artistic, in cadrul acestuia o valoare artistica de necontestat detinand-o frescele si icoanele. Acestea reprezinta si surse documentare pentru istoria acestor locuri, atunci cand inscriptiile lor vorbesc despre donatori si biserici disparute. In Maramures, icoanele pe lemn au avut o istorie si o viata palpitanta. Inca din secolul al XIV-lea, biserica a avut aici un rol deosebit. Protectia familiilor voievodale i-au asigurat autonomia astfel incat, la 1391, Manastirea Peri a fost ridicata la rangul de stavropighie a Parohiei din Constantinopol. Cercetatorii sunt de acord ca inca din acea perioada, bisericile din aceste tinuturi erau impodobite cu icoane pictate. Descoperirile arheologice confirma existenta picturii murale la ctitoriile din piatra din Giulesti si la biserica Bogdanestilor din Cuhea. Documentele vremii vorbesc despre numarul bisericilor din lemn care cu siguranta au fost impodobite cu picturi murale si icoane. Icoanele si frescele pastrate in aceasta zona confirma faptul ca pana in secolul al XVI-lea pictura avea un puternic caracter traditional bizantin. Incet, au aparut mesteri locali care au produs opere de autentica valoare si originalitate. In Maramures s-au dezvoltat adevarate scoli de pictura, un exemplu fiind cea de la Manastirea Moisei din secolul al XVII-lea. Pe langa acestea, in zona au activat si artisti anonimi. Mesterii de aici au lucrat si in tinuturile vecine: Lapus, Nasaud, Valea Somesului. In secolul al XVIII-lea, numarul pictorilor a crescut. Traditia bizantina s-a pastrat in iconografia locala si a fost reprezentata de Al. Ponehalschi si Radu Munteanu. Sfarsitul secolului al XVIII-lea si inceputul secolului al XIX-lea a adus influente baroce, un exemplu fiind lucrarile lui Toader Hodor. Alti muralisti si iconari cunoscuti in Maramures au fost Mihai Zugravul, Ioan Plohod, Nicolae Cepschin si Gheorghe Visovan. Principalele momente ale vietii Fecioarei „Expozitia de icoane dedicata Sfintei Marii incepe cu Buna Vestire, momentul in care, cu atata naturalete si candoare, aceasta fata accepta ceea ce ii aduce ca veste Arhanghelul Gabriel. Este un fapt deosebit, pentru ca, in momentul istoric respectiv, orice femeie gravida si necasatorita era omorata cu pietre. Ori, in aceste conditii, credinta ei a fost atat de mare, incat fara sa intrebe nimic a acceptat ceea ce Dumnezeu i-a pregatit si s-a lasat in mainile Domnului, cu toata puterea ei de intelegere. Icoanele noastre pe sticla sunt deosebit de importante. In mare parte, ele provin din centrul Nicula, dar avem si icoane din centrul Iernuteni. Marea majoritate a icoanelor provine de la sfarsitul secolului al XVIII-lea - inceputul secolului al XIX-lea si ne-o prezinta pe Fecioara Maria in momentele principale ale vietii ei: dupa nastere sau cu pruncul Iisus in brate (tinandu-l pe bratul stang si aratandu-ni-l cu bratul drept, ca fiind calea pe care trebuie s-o urmam). In alte icoane, cele in care e reprezentata rastignirea si ingroparea lui Iisus, nu mai este personajul principal, ci ea face parte din grupul aflat in jurul evenimentului respectiv. Redevine personajul principal in icoana Maica Indurerata, atunci cand se afla in prim plan, iar Iisus rastignit pe cruce e reprezentat mai mic. Oricum, in toate icoanele, incepand cu Buna Vestire, vedem o mama iubitoare, aplecata cu protectie asupra copilului, vedem o mama indurerata la picioarele crucii, vedem o mama indurerata cand isi pune copilul in mormant. Ultima icoana care o reprezinta este Adormirea Maicii Domnului, in care felul de a citi icoana se schimba. Daca pana acum ea era cea care privea ingrijorata spre copilul ei, de data aceasta fiul ei ii primeste sufletul si trupul in bratele sale, pentru ca era necesar ca trupul ei sa nu ramana pe pamant ca sa putrezeasca, ci sa ajunga in ceruri alaturi de fiul ei”, ne-a declarat Janeta Ciocan, muzeograf. Ioan BOTIS ibotis@gazetademaramures.ro