Chimia rezultatelor superlative

* Vlad Puscasu este unul dintre elevii eminenti ai Colegiului National „Vasile Lucaciu” Baia Mare. A castigat medalia de aur la Olimpiada Internationala de Chimie desfasurat in Marea Britanie. A terminat clasa a 12-a si va pleca in SUA pentru continuarea studiilor. Este un tanar modest, foarte realist, usor plictisit de concursuri. Vrea sa faca cercetare, dar nu stie exact pe ce se va specializa. A fost elev al profesoarei de chimie, Zoita Berinde. Reporter: Este grea povara unei medalii de aur la Olimpiada International? Vlad Puscasu: Nu este o povara in sensul adevarat al cuvantului. Mai greu e drumul pe care trebuie sa il parcurgi pana acolo. Cred ca cel mai greu e sa participi la concurs, nu studiul chimiei. Inveti chimie, dar ca si elev de liceu nu ai alta sansa de afirmare decat Olimpiada. Rep.: Mai ai timp pentru alte activitati? V.P.: Daca te pregatesti pentru Olimpiada nu prea mai ai timp si pentru altceva. Nu am un program bine stabilit, ca trebuie sa invat atat sau atat. Dar trebuie sa lucrez, sa nu-mi ies din mana, in fiecare an. Eu practic, baza am asimilat-o inca din clasa a X-a, dar daca nu as mai fi lucrat cate un pic in fiecare an nu as fi reusit. Rep.: Este plictisitor sa faci chimie tot timpul? V.P.: Da! Este cam plictisitor, dar altceva nu am ce sa fac. Apoi, este singura modalitate de a putea pleca la o facultate „dincolo”. De la inceputul liceului mi-am dorit sa plec si fara rezultatele de la Olimpiada nu as fi reusit. Rep.: Ce te-a determinat sa faci chimie la nivel de performanta? V.P.: Chimia se face din clasa a 7-a. atunci am fost mediocru la aceasta disciplina. Mediocru in sensul ca nu eram multumit si nu prea imi spunea mare lucru. Materia din clasa a 8-a mi-a placut si a avut loc schimbarea. Mi-am spus sa incerc sa fac chimie. Am fost la Nationala si am luat locul unu. Am vazut ca se poate si am continuat pregatirea. Au urmat concursurile internationale de chimie. A inceput sa imi placa. Rep.: Exista o „poezie” a chimiei? V.P.: Este o disciplina diferita de matematica, de exemplu. Nu este atat de abstracta. Mie imi place deoarece te pune in contact cu celelalte stiinte. Ce este frumos la chimie? Greu de spus. Uneori complexitatea proceselor chimice, sau simplitatea altor procese chimice. De exemplu, viata. Un proces foarte complicat si paradoxal, simplu. Rep.: Ai dori sa ajungi un chimist celebru, sa descoperi ceva deosebit? V.P.: Toata lumea isi doreste sa faca o mare descoperire. Nu e genul de scop pe care sa il ai. Descoperirea se intampla sau nu. Imi doresc sa fac cercetare, dar in acelasi timp sunt constient ca cel mai probabil nu voi gasi mai nimic important. De acea imi pun problema de ce sa fac cercetare toata viata. Rep.: Cum se vede Romania la concursurile internationale, din punct de vedere al rezultatelor scolare? V.P.: La astfel de concursuri exista un grup de tari care exceleaza in toate domeniile. Rusia, cate-o data SUA, dar la chimie mai rar, China, Taiwan. Cei din aceste tari sunt intotdeauna pe primele locuri. Au o pregatire deosebita, pregatesc cate un concurs si o jumatate de an, si au multi bani pentru pregatire. In rest nu cred ca au o scoala mai buna ca cea de la noi. Noi face o gramada de chestii la scoala care nu ne folosesc. Mi-a placea sa fie un sistem mai putin generalizat. Adica, elevii sa poata sa isi aleaga un profil mai restrans. Foarte putini folosesc matematica ce se face, sau chimie. Este total inutila dupa terminarea liceului, daca nu esti in domeniu. La americani, liceul este apa de ploaie fata de ce este la noi. Acum, in clasa a 12-a toata lumea invata pentru bac. Este un examen inutil, nu are rost si nu este bine ce se intampla. Ar trebui mai multa flexibilitate. Rep.: Se tot vorbeste de reforma in invatamant. Cum vezi tu un astfel de proces? V.P.: Nu stiu, e greu de spus. Ar trebui sa iesi de pe bancile liceului un om informat, cat de cat responsabil, sa ai idee despre ce te asteapta, iar cand te duci la facultate sa sti ca poti incepe o chestie de la zero si sa o faci cum trebuie. Sunt multe facultati unde se intra lejer. Nu este bine! Nu motiveaza pe nimeni aceasta lejeritate. Termina cum au inceput, fara sa invete nimic. Nu este in regula. Rep.: Este o moda sa faci o facultate. Este bine? V.P.: Decat sa o faci prost, mai bine nu faci facultate, dar in ziua de azi cam la toate slujbele se cer studii superioare. Daca vrei un job ca lumea e nevoie de facultate. A trecut vremea mestesugurilor, nu se mai cer intr-o prea mare masura. Rep.: Ce vei face in SUA? V.P.: Va fi un prim an generalist, dupa care voi merge pe specializari. Probabil imi voi lua o diploma in chimie, inginerie chimica, dupa care am mai multe posibilitati. Fie doctorat in medicina, fie in chimie. Nu stiu! Rep.: Esti un elev studios. Citesti? V.P.: Nu prea mai citesc. Nu mai am timp, poate e si o obisnuinta. Este drept ca generatia de acum e atrasa mai mult de calculator, de internet. Este mai comod, mai simplu. Mi-am cumparat o groaza de carti de pe net. Ce nu am gasit in carti, am gasit pe net. Rep.: Agreezi site-urile de socializare, la mare moda acum? V.P.: Este un mod de viata, dar eu nu il agreez. Devine plictisitor sa vorbesti tot timpul cu cineva pe net, doar pe net. Nu se compara cu o intalnire, sau macar cu un telefon. Rep.: Tarile cu rezultate bune la Olimpiada au o cercetare pe masura? V.P.: Nu! Rezultatele de la concursuri nu reflecta nivelul de cercetare din tara respectiva, ci doar nivelul de pregatire al elevilor. Situatia difera de la tara, la tara. Chinezii au luat in acest am o medalie de argint. A fost un vuiet dezaprobator in sala. L-au hulit pe elevul lor. A fost groaznic, Lor li se impune sa i-a aur, in rest nu exista. Noua nu ni s-a spus niciodata asa ceva. Este mai bine asa. Nu in numarul de medalii sta succesul. Rep.. La Lucaciu mai vin din spate elevi buni pentru Olimpiade? V.P.: Da! Sunt si vor fi. Apoi este Omer. Dar el este un caz special. El are un talent unic pentru matematica. Asa s-a nascut Altii vor putea sa lucreze oricat, dar nu vor ajunge la nivelul lui. In schimb poate interveni saturatia. Dupa prima Internationala pe care am castigat-o am simtit o saturatie. Este genul de experienta prin care treci, ai vazut cum este si mai mult nu prea mai ai ce face. La matematica, de pilda mai poti tinde spre punctajul maxim, dar la chimie nu vei putea ajunge niciodata la maxim. Este imposibil. Nicolae TEREMTUS teremtus@gazetademaramures.ro