Charlot, zambetul mut al tristetii

La 24 de ani, dupa mai multe filme, reusise sa intre in constiinta americanilor ca prototip al unui vagabond pe care viata il arunca in cele mai ciudate situatii. Cu toate acestea, “vagabondul” devenise in urma succesului de casa al filmelor sale multimilionar. Acuzat de comunism si suspectat de FBI pentru originea sa evreiasca, el reprezenta pentru George Sadoul “tristetea omenirii intr-o privire”. Oamenii din lumea intreaga aveau sa-l cunoasca prin intermediul personajului pe care l-a creat: Charlot. Charles Spencer Chaplin s-a nascut la 16 aprilie 1889, la Walworth, Londra. Parintii lui erau Charles Chaplin, un actor de music-hall care daduse in patima betiei, si Hannah Hill, de asemenea actrita. Pentru ca tatal sau era alcoolic si nu reusea sa plateasca niciodata pensia alimentara, iar mama sa a fost obligata sa renunte la teatru din cauza ca-si pierduse vocea in urma unei raceli, copilaria lui Charles Chaplin a fost lipsita de bucurii. Cu doar cativa silingi pe saptamana, castigati din croitorie, Hannah ii putea intretine cu greu pe Charlie si pe Sidney, fratele vitreg al acestuia. Drumul spre America Intr-o carte autobiografica, Charles Chaplin afirma ca in copilarie a avut doua mari dorinte: sa manance friptura si sa joace in piese de teatru. Pasiunea pentru luminile rampei i-a fost insuflata de catre mama. Micul Charlie a invatat sa cante si sa danseze de la o varsta foarte frageda. La numai cinci ani a urcat pe scena pentru a canta in locul mamei lui care se imbolnavise. Banii pe care publicul i-a aruncat pe scena au fost primii pe care i-a castigat ca actor. La opt ani devenise un fel de vedeta locala care avea si un impresar pe masura: fratele sau vitreg, Sidney. Tatal lui Chaplin, alcoolic notoriu, a murit la spitalul St.Thomas, cand viitorul mare actor avea doar 12 ani. Din pacate, Hannah, in varsta de doar 36 de ani, s-a imbolnavit la scurt timp si cei doi frati au ajuns la un orfelinat. A urmat apoi o perioada in care cei doi au trait pe strada. Sidney a devenit marinar, in vreme ce Charlie, ale carui studii se rezumau la doi ani in care a frecventat colegiul Hern Boys, a incercat sa-si asigure traiul practicand mai multe meserii: vanzator de ziare, muncitor intr-o tipografie, ucenic frizer, dansator la circ, suflator de sticla, vanzator de flori, baiat de curse si fabricant de jucarii, toate acestea fara sa abandoneze ideea de a deveni actor. In perioada 1903-1906, a jucat rolul unui curier in productia Sherlock Holmes, dupa care a intrat ca mim in circul The Casey Circus, unde a ramas vreme de un an. La 16 ani, dupa ce a primit un rol din partea agentiei teatrale Blackmore, Charlie a inceput sa colinde scenele Angliei si Frantei, jucand in mai multe piese de teatru, music-halluri si schetch-uri. Dupa patru ani, Charlie a plecat intr-un turneu in America, ca angajat al companiei teatrale Karno. “Aceasta ocazie era exact ce-mi trebuia. Aveam impresia ca in Anglia imi atinsesem limitele. In Statele Unite perspectivele erau spectaculoase”, afirma peste ani Chaplin. Vagabondul milionar Dupa cateva spectacole in fata unui public american entuziast, Chaplin a abandonat trupa Karno pentru a semna un contract cu studiourile Keystone din California, proprietate a bogatasului Sennett. A urmat o perioada in care Chaplin a jucat in numeroase filme. Era vremea in care studiourile californiene produceau un film pe saptamana. Primul contract pe care l-a semnat era de 125 de dolari pe saptamana. A urmat contractul mult mai avantajos, semnat cu Essanay Films, de 1.250 de dolari pe saptamana, care prevedea obligativitatea lui Chaplin de a realiza 14 filme intr-un an. In 1915, la sfarsitul filmului The Tramp, o comedie dulce-amaruie, personajul jucat de Chaplin hoinarea singur pe o autostrada. Avea sa fie un sfarsit reluat in multe alte filme in care Charlot, vagabondul impotriva caruia se coalizeaza natura si oamenii, nascut in zodia ghinionului, abandonat sau tradat mereu si sortit sa esueze in toate actiunile sale, nu incheia o pelicula, ci pornea in cautarea unui alt destin. Succesul filmelor in care a jucat a dus in anii urmatori la semnarea a doua noi contracte: in 1916, cu Mutual Films, pentru 10.000 de dolari pe saptamana, la care se adauga un bonus de 150.000 de dolari pentru aparitiile muzicale, si in 1917, cu First National Exhibitors Circuit, pentru 1.075.000 de dolari pe an. Apoi, Chaplin a inceput sa-si scrie singur scenariile si sa-si regizeze filmele, in mare parte pentru ca nici un studio nu-si mai putea permite luxul de a-l angaja. Filmele vor cunoaste un succes fulminant in America si pe batranul continent. Ajuns milionar, Chaplin si-a adus mama si fratele in California, a fondat casa de filme United Artists si s-a casatorit cu o actrita de doar 17 ani, Mildred Harris. In timp, filmografia in care personajul principal era reprezentat de omuletul cu ghete scalciate, melon rupt, pantalonii ca niste burlane si celebrul baston (care s-a vandut in 1986 cu 25.000 de lire sterline la o licitatie), s-a imbogatit cu capodopere cinematografice: Piciul (1921); Goana dupa aur (1925); Luminile orasului (1931); Timpuri noi (1936); Dictatorul (1940) si Luminile rampei (1952). Multimilionarul Charlot, devenit prietenul lui Einstein, H.G.Wells, Churchill sau Mahatma Gandhi, s-a reintors in Anglia pentru o scurta vizita in locurile tristei sale copilarii. In 1956, guvernul britanic a refuzat sa-l innobileze pe Chaplin din cauza unor presupuse simpatii comuniste. Comunistul Charlot La patruzeci de ani dupa ce a ajuns in America, Charles Chaplin a fost acuzat de propaganda comunista si de lipsa de moravuri. Agentii FBI au inceput sa-i rascoleasca trecutul, asupra caruia apasa si originea sa evreiasca. “Vanatoarea de vrajitoare” declansata de senatorul McCarthy incepuse. Dosarul intocmit de agentii federali contineau mai bine de 1.900 de pagini. Chaplin nu a reusit sa demonteze acuzatiile care i se aduceau, fiind nevoit sa apeleze la dreptul constitutional de a simpatiza orice culoare politica. Hartuit de FBI, care “plantase” microfoane in toate locurile in care s-ar fi putut afla si pus sub interdictia de a parasi tara, Chaplin a suferit o depresie care s-a accentuat in momentul in care a aflat din ziarul New York Times ca guvernul SUA isi propusese sa-i confiste bunurile. Dosarul care i se intocmise nu continea nici o dovada concreta ca actorul ar fi facut vreodata parte din partidul comunist. Cu toate ca a fost achitat (existau doar dovezi de circumstanta si nici un martor nu depusese o marturie clara impotriva sa), Chaplin a fost obligat sa paraseasca America fara a i se permite intoarcerea in tara. Alaturi de Oona O’Neill, fiica lui Eugene O’Neill, a treia sa sotie, si de cei trei copii, Charles Chaplin s-a stabilit in Elvetia. “Desi nu sunt comunist, am refuzat sa ma alatur multimii care huleste comunismul… Aceasta a atras desigur ostilitatea multora, inclusiv a Legiunii Americane (…) Intr-o atmosfera creata de clici puternice si de guverne oculte, mi-am atras ostilitatea unei intregi tari si, din pacate, am pierdut afectiunea publicului american”, sustinea Chaplin. Lumea a invatat treptat sa-l reindrageasca. In 1972, actorul a primit Premiul Academiei pentru intreaga sa activitate, iar in 4 martie 1975, regina Elisabeta a II-a a Angliei l-a innobilat. Dupa 18 luni, Sir Charles Spencer Chaplin murea din cauze naturale in resedinta sa elvetiana de la Corsier-Sur-Vavey, in ziua de Craciun a anului 1977. Barbierul evreu si Hitler In filmul Dictatorul, Chaplin a jucat un dublu rol: al barbierului evreu Charlot si al dictatorului Hynkel. Intre Chaplin si Hitler existau cateva asemanari: celebra mustacioara si faptul ca Charlie se nascuse cu patru zile inaintea dictatorului. Caricaturistii vremii exploatasera aceste similitudini inca din 1933, an in care Hitler devenise cancelar al Germaniei. Ideea filmului a devenit o obsesie pentru Chaplin, care l-a transformat intr-o rafuiala personala. In noiembrie 1938, proiectul filmului a fost facut public. Cu doar doua luni inainte, se semnase acordul de la Munchen si nici un politician nu vedea cu ochi buni un film care sa-l atace pe Hitler. Mai mult, asupra lui Chaplin s-au facut numeroase presiuni pentru a abandona proiectul, in special din partea diplomatilor britanici, actorul avand in continuare cetatenie britanica. Dupa declansarea celui de al doilea razboi mondial, situatia s-a schimbat radical si aceeasi oficiali i-au cerut sa termine cat mai repede filmul. Premiera a avut loc in 15 octombrie 1940, la un an si o luna de la inceperea razboiului. “Trebuia sa se rada de Hitler. Daca as fi cunoscut ororile reale din lagarele Germaniei n-as fi putut realiza Dictatorul, n-as fi putut transforma in derizoriu nebunia genocidului nazist. Dar decisesem sa ridiculizez bla-bla-urile mistice legate de rasa si puritatea sangelui”, avea sa afirme, dupa terminarea razboiului, Charles Chaplin. Chaplin, despre viata lui “Timpul si circumstantele m-au favorizat. Am avut parte de multa iubire si afectiune, dar si de ura unei lumi intregi. Cred ca norocul si nenorocul se abat asupra noastra la intamplare, ca norii. Stiind aceasta, nu sunt niciodata prea bulversat de neplaceri si sunt surprins agreabil de lucrurile bune. Nu am o filozofie de viata. Traiesc sub semnul contradictiilor: uneori ma agaseaza mici detalii, alteori catastrofele ma lasa indiferent. Si totusi, viata mea e mai pasionanta ca niciodata. Sunt sanatos, spiritul meu creator functioneaza si am noi proiecte de filme, poate nu pentru mine, ci pentru acei dintre membrii familiei mele care sunt facuti pentru comedie. Sunt ca intotdeauna ambitios; n-as putea niciodata sa ies la pensie.” Opozitia muta a lui Charlot Aparitia primului film sonor l-a facut pe Chaplin sa treaca in “opozitie”, opunandu-se cu indarjire efectelor speciale si miscarilor moderne de camera. “Filmul sonor a facut ca ritmul actorilor sa treaca in vorbire, in defavoarea pantomimei (…) Cand camera se invarte in jurul narilor actorului, este ea cea care joaca, nu actorul. Camera nu trebuie sa se impuna (…) Sunt surprins sa aud critici care spun ca nu tin pasul cu epoca mea. Care epoca? Tehnica mea este rezultatul meditatiilor personale, este fructul gandirii mele si a punctului meu de vedere; nu-mi pasa de ce fac altii. Daca in arta conteaza epoca, atunci ar insemna ca un Rembrandt e un retardat fata de Van Gogh”, isi apara Charlot punctul de vedere. Chiar daca a fost considerat demodat de presa vremii, Chaplin a continuat o vreme sa realizeze filme mute, printre acestea si capodopera Luminile orasului, film care s-a bucurat de un succes enorm. Cum s-a nascut Charlot? “N-aveam nici o idee asupra personajului pe care aveam sa-l joc. Dar in momentul in care m-am imbracat in pantalonii aceia exagerat de largi, in contrast cu haina stramta, am simtit imediat ce trebuia sa fac. Am inceput sa-mi descopar in drum spre studio personajul, si cand am ajuns in platou eram in pielea lui. Acest personaj avea mai multe fatete: era in acelasi timp vagabond, gentleman, poet, visator, insingurat, mereu plin de romanesc si de aventura. Ar vrea sa va lase sa credeti ca e un savant, un muzician sau un jucator de polo. Dar nu se da in laturi sa fumeze mucuri sau sa sterpeleasca bomboana unui copil. Si daca e cazul, sa traga un picior in dosul unei doamne, dar numai daca e furios.” – Charles Chaplin Ioan BOTIS