Cerul sau ecranul?

Aș dori să abordez această problemă din perspectiva vieții duhovnicești. Astăzi, mai mult ca oricând, se pune accentul pe digitalizare și utilizarea unor tehnologii care să ușureze viața de zi cu zi. ,,Din punct de vedere creștin, moral și duhovnicesc, adevărata cale este cea a discernământului spiritual. Creștinul nu este tehnofob, ci mai degrabă tehnofil. Le primește pe toate cu discernământ, în măsura în care îi folosesc la cultivarea demni­tății vieții și la promovarea unei morale înalte. Tehnologia digitală nu trebuie să devină soluție și, cu atât mai puțin, singura opțiune, ci să rămână doar un instrument în mâna omului, folosit atâta timp cât nu atentează la valorile generale ale vieții și spiritului, ci le îmbogățește și le apă­ră, spune marele teolog ie­șean, Preot prof. dr. Ioan Teșu în cartea ,,Creștinul în lumea digitală” .
Foarte interesant e faptul că Mântuitorul nostru Iisus Hristos numește întregul drum pământesc al  Bisericii Sale „vremea de prigoniri” (Mc.10, 30). Nu voi uita niciodată o vorbă profetică a marelui stareț și ctitor al multor biserici din România, vrednicul de luminoasă pomenire, arhimandritul Neonil Ștefan, de la Mănăstirea Frăsinei. Imediat după căderea regimului de tristă amintire, i-am spus: „Părinte sta­reț, ce bine că am scăpat de regimul comunist!”. La aceasta, sta­rețul mi-a dat un răspuns foarte interesant: ,,Nu te bucura părinte, căci vei vedea ce va urma... Și, într-adevăr, s-a împlinit proorocia acestui mare stareț.
Înainte de instaurarea regimului democratic, în majoritatea țărilor europene a fost dusă o luptă directă și dură, din partea dușma­nului nevăzut al lumii, împotriva privirii spre cer a umanității. După  instaurarea regimului democratic, această luptă a luat o altă formă, indirectă și vicleană. Nu mă voi referi la urmările așa-zisei libertăți, la așa-zisa descă­tușare a omului de tot ce înseamnă îngrădire, ci doresc să mă opresc asupra raportului dintre cer și ecran. De la libertatea de a gândi și de a scrie despre Dumnezeu și viața duhovnicească în mass-media și apariția acestor gânduri pe ecranele televizorului, internetului și faccebok-ului, s-a ajuns la micșorarea libertății privirii și cugetării omului la cele cerești.

Este dureros să constatăm că se acordă mai multă atenție ecranelor pământești decât ecranului cerului. Se fac înregistrări exagerate pe ecranele tehnicii digitale. Sărbătoarea nu mai este sărbătoare, Cununia nu mai este Cununie, onomastica nu mai este onomastică etc. dacă nu sunt puse pe Facebook!  Oamenii petrec ore în șir cu ochii pe ecranele pământești. Asta înseamnă deconectarea noastră de la comuniunea ce trebuie să o avem per­manent cu Dumnezeu și Sfinții Săi. Această lucrare trebuie să fie prioritară. Dușmanul nostru nevăzut a înmulțit necazurile, grijile, durerile și suferințele noastre, iar apoi ne îndeamnă să căutăm rezolvarea acestora în ecranele pămân­tești. Acesta e, de fapt, scopul lui să ne distragă atenția de la cer.

Tâlcuind cuvântul psalmistului: „Ridicat-am ochii mei la munți, de unde va veni ajutorul meu” (Ps 120, 1), Sf. Ioan Gură de Aur scrie: „Evreii în exil nu mai aveau templu, dar la cer puteau privi oricând. Tocmai de aceea Dumnezeu i-a dat omului poziție verticală, în timp ce toate animalele au poziție orizontală. El vrea ca omul să privească la cer” . În limba greacă, omului i se spune „antropos”, iar aceasta înseam­nă ființa care privește la cer.
Iată ce cuvânt mângâietor ne-a lăsat psalmistul, cu referință și la zilele noastre: „Jertfește lui Dum­nezeu jertfă de laudă și împlinește Celui Preaînalt făgă­duințele tale. Și mă cheamă pe Mine în ziua necazului și te voi izbăvi, și mă vei preamări” (Ps. 49, 15-16).
Toate învățăturile Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos sunt presărate cu îndemnul de a ne lipi sufletește de cer. Tâlcuind cuvântul rugăciunii Tatăl nostru –,,facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ, (Mt.6, 10), Părintele Galeriu spune că „împlinind voia Tatălui ceresc și cerul este în noi”.

Grija noastră primordială trebuie să fie în a avea comori în cer - a spus Mântuitorul chiar în prima sa predică -,,unde nici molia, nici rugina nu le strică, unde furii nu le sapă și nu le furăˮ (Mt, 6, 20).
 Celor 70 de ucenici care au venit, lăudându-se că și duhurile rele li se pleacă,  Mântuitorul le răspunde: „Dar nu vă bucurați de aceasta,
că duhurile vi se pleacă, ci bu­curați-vă că numele voastre sunt scrise în ceruri” (Lc, 10, 20).
Aici, în viața pământească, omul este invidiat, nedreptățit și de multe ori pe nedrept bârfit, iar în cer se face bucurie „...pentru un păcătos care se pocăiește...” (Lc.15,7). Cerul este adevăratul nostru prieten, doritor de tot binele. Sf. Ap. Pavel amintește tuturor creștinilor, prin epistola către Efeseni, că din Dumnezeu ,,...își trage numele orice neam, în cer și pe pă­mânt” (Efes. 3,14-15).  De aceea, spune el că adevărata noastră cetățenie este în ceruri (Fil.3,20). Vorbind despre  efectele folosirii nechibzuite a tehnicii digitale I. J. Larchet spune că: ,,Lumea cărților, odinioară, o lume deplin omenească, cu o întreagă înlănțuire de relații conviviale a devenit în zilele noastre un univers glacial...
Cărțile tipărite vor deveni neîndoielnic pe viitor o raritate de mare preț ce trebuie păzite și ocrotite ca niște relicve. Acum ele sunt ultima mică insulă de rezistență în fața unei culturi bolnave, pe cale de descompunere”. Asta presupune, fără în­doială, și soarta Cărții cărților, adică Sfânta Scriptură.
Marele nostru teolog, părintele Dumitru Stăniloaie, spune că unul din semnele eshatologice va fi și acesta, când vor dispărea drumurile de la un vecin la altul. Către aceasta ne conduce exagerata folosire a tehnicii digitale, care a ridicat ziduri tainice despărțitoare dintre oameni și chiar în sânul familiilor creștine. Se folosește  această expresie nemaiauzită: ,,singurătatea în doi”.