CERCETĂRILE NOASTRE ETNOLOGICE DE TEREN DIVERSIFICATE, EXTINSE, EFECTUATE DUPĂ RIGORI ŞTIINŢIFICE ŞI FOLOASELE LOR

Aruncând o privire asupra istoriei folcloristicii maramureşene de la epoca marilor colecţii, realizate de Al. Ţiplea, Tit Bud, Ion Bîrlea, Tiberiu Brediceanu, Bela Bartók, şi până la etapa actuală, culegătorii şi cercetătorii s-au axat pe folclorul literar, neglijând compartimente de o importanţă aparte ale culturii populare  maramureşene: obiceiurile, proza populară, teatrul popular şi, mai ales, mitologia, magia, genul aforistic şi enigmatic, credinţele şi superstiţiile. Într-adevăr Ion Muşlea, prin acţiunea Arhivei de Folclor din Cluj şi corespondenţii maramureşeni, a diversificat adunarea materialului folcloric, căutând să cuprindă în chestionarele întocmite şi trimise corespondenţilor toate genurile şi speciile culturii populare. Din păcate, din cele 35 de caiete s-au publicat doar şapte, neţinându-se cont de valoarea deosebită a materialului primit de la corespondenţii maramureşeni. Acestor minusuri li se adaugă pedalarea pe Ţara Maramureşului, neglijându-se celelalte zone folclorice ale judeţului, arhaice şi reprezentative: Ţara Lăpuşului, Ţara Chioarului şi zona etnografică Codru, toate cuprinzând o zestre folclorică de mare valoare, bogăţie şi varietate.

Cu gândul de a remedia astfel de goluri în folcloristica maramureşeană am acţionat prin cercetările noastre de teren, care îşi au începuturile încă din anul 1963, pe când eram încă student. Din anul 1983 am beneficiat de ajutorul preţios, în cercetările de teren şi elaborarea lucrărilor , din partea soţiei mele Maria, colaborarea dintre noi fiind foarte fructuoasă, soldată cu rezultate deosebite.

În cercetările noastre de teren, înarmat cu chestionare, dar folosind şi alte metode moderne de cercetare, precum interviul, filmarea, fotografierea, am acordat o atenţie aparte cercetării obiceiurilor, veritabile compendii de civilizaţie veche şi gândire arhaică, ele cuprinzând rituri şi practici ritualico-magice de mare vechime, care capătă, actualmente, o importanţă aparte când atâţia istorici falşi susţin că noi, cei din Ardeal, am venit din alte părţi. Romulus Vuia susţinea că acolo unde documentul istoric lipseşte capătă importanţă aparte documentul etnologic. Amintim pentru exemplificare că în Ţara Lăpuşului am avut surpriza să descoperim formele de botez precreştin al copilului, la soare, lună, stele, copac, căsătoria la salcie, jurământul fărtaţilor la lună, colinda despre căsătoria soarelui cu luna, naşterea pe pământul gol şi multe alte elemente de mare vechime, pe care le-am descoperit şi valorificat în studiile noastre.

Constatând încărcătura de rituri cu elemente de mare vechime a obiceiurilor de peste an am elaborat şi publicat lucrarea „Calendarul popular”, volumul I: Obiceiurile primăverii şi verii, 2009, şi volumul II: Obiceiurile toamnei şi iernii, 2010, apărute la Editura Ethnologica din Baia Mare. Prin studii etnografice de amploare am cercetat şi valorificat obiceiurile de familie: naşterea, nunta şi înmormântarea.

În scopul cuprinderii spaţiului necercetat, în investigaţiile noastre de teren, suntem primii doi cercetători care au investigat Ţara Lăpuşului, zonă de o arhaicitate aparte şi cu o zestre folclorică deosebit de valoroasă. Nu întâmplător marele savant de origine austriacă Felix Karlinger, care a scris destul de mult despre folclorul românesc, a publicat o cronică amplă şi elogioasă, în „Revista austriacă de folclor”, despre cartea noastră „Poezii şipoveşti populare din ŢaraLăpuşului”, apărută la Bucureşti, Editura Minerva, 1990. A fost prima lucrare de autor, pe care ne-am străduit să o facem să fie valoroasă. Am reuşit şi cu ea ne mândrim. Ne-a dat şi o mare satisfacţie datorită interesului ştiinţific de care s-a bucurat.

Am acoperit apoi o pată albă în istoria folcloristicei maramureşene, prin investigarea Ţării Chioarului, iar cercetările noastre le-am valorificat prin colecţia „Folclor din Ţara Chioarului”, volumele I-II, Baia Mare, Editura Ethnologică, 2015, 2016, la care se adaugă încă o colecţie  în curs de apariţie.

Constatând că Dumitru Pop a publicat o colecţie de folclor din zona Codrului, adunat cu studenţii, lacunară prin slaba reprezentare a speciilor, am întocmit, în colaborare cu soţia, o colecţie de folclor completă şi complexă, apărută la Editura Dacia, Cluj, în 2002, şi care cuprinde o mie de piese.

Maramureşul nu a avut o colecţie de folclor completă, după toate rigorile ştiinţifice şi complexă până la apariţia colecţiei noastre „Folclor din Ţara Maramureşului”, volumele I-II, Baia Mare, Editura Etnologica, 2005, 2006,iar volumul III, la Editura Eurotip, în 2007, care cuprind aproape 2000 de piese.

În scopul remedierii reprezentării unor specii importante ale culturii populare, în cercetările de specialitate de până acum, am investigat pe spaţii întinse mitologia, care în Maramureş suscită un interes aparte, iar investigaţiile acestui compartiment al culturii populare le-am valorificat în lucrarea „Izvorul fermecat”, apărută la Editura Gutinul, în 1999,colecţie de mare interes, tradusă în portugheză de către Myriam Dib, de la Universitatea din Sao Paulo, şi mai recent în engleză. De asemenea am investigat magia, prin lucrarea „Fascinaţia magiei”, una de mare interes, apărută la Editura Enesis, în 2001.  Compartimentele necercetate până la noi, în zonele etnografice ale Maramu- reşului, pe care le-am investigat, mai sunt meteorologia populară şi cosmogonia ţărănească.

Convins că Valea Cosăului este o microzonă de mare interes şi cercetată doar pe linia folclorului literar, am realizat împreună  cu prof. Maria Şerba din Călineşti, lucrarea „Folclor de pe Valea Cosăului”, în trei volume. Din intenţia de a ne valorifica bogata noastră colecţie de folclor am realizat un proiect al nostru, pentru realizarea căruia am cheltuit multă trudă. Este vorba de „Folclor din JudeţulMaramureş”, conceput în şase volume, dintre care au apărut patru, iar celelalte două sunt în curs de apariţie.

Prin colecţiile noastre de folclor, foarte multe la număr, am avut marele merit de a pune în circulaţie şi a conserva un tezaur folcloric de inestimabilă valoare, adunat cu multă trudă de la performeri, care de mult timp nu mai sunt printre noi,  salvându-l de la pieire.

Susţinutele şi extinsele noastre cercetări de teren le-am valorificat în peste 50 de lucrări apărute şi în câteva sute de studii, care prin intermediul internetului şi revistei Memoria Ethnologica, au pătruns în preocupările cercetătorilor din peste 74 de ţări, ele depăşind Europa, ajungând în SUA, apoi în Asia, până în Malaysia. Statistica se află la Centrul Judeţean de Promovarea şi Valorificarea Culturii Tradiţionale. Foarte multe studii dintre cele mai solicitate de către cercetători le-am adunat şi publicat în cinci volume masive, sub titlul „Studii de etnologie românească”. Rezultă că nu suntem numai culegători de folclor, cum ne-au caracterizat unii care n-au realizat mai nimic în viaţa lor.

Pentru a ne înarma cu informaţii necesare cercetărilor noastre comparatiste am efectuat cercetări cu spectaculoase rezultate şi în alte regiuni şi zone etnografice ale ţării, precum în sate Arhaice din Vrancea, de pe Valea Tazlăului, de pe Valea Slănicului Moldovei şi a Trotuşului, sate de pe Valea Gurghiului, de pe Valea Buzăului apoi Bilbor din judeţul Harghita.

Trebuie să subliniem că arta populară maramureşeană, deşi foarte valoroasă, a rămas necercetată.  Lucrarea „Arta veche a Maramureşului” de I.D. Ştefănescu se rezumă la vechimea şi circulaţia motivelor în arta universală şi se referă la o singură piesă de artă populară din Maramureş – o furcă de tors. S-au mai scris  studii rezumative şi puţine la număr. Drept urmare, noi am elaborat diverse studii pe care le-am publicat în lucrările noastre şi în publicaţii de specialitate. La acestea se adaugă lucrările considerate, de mari cercetători, excepţionale, precum „Prelucrarea artistică a lemnului în arta populară din Maramureş”, „Crucea în patrimoniul spiritual al judeţuluiMaramureş”, „Biserici de lemn din Ţara Lăpuşului” „Cruci şi obiecte de cult religios de la Biserica de lemn din Bilbor, judeţul Harghita” „Ion Stan Pătraş şi zestrea sa artistică”. Sunt lucrări cu care, de asemenea, am scos Maramureşul peste mări şi ţări. Mai ales lucrarea consacrată lui Stan Pătraş a suscitat un interes cu totul deosebit în ţară şi peste hotare. Acestora li se adaugă „Ornamentica porţilor din Maramureş”, realizată în două volume, lucrare gata pregătită pentru tipar.

În contextul cercetărilor noastre de teren am pus mare accent pe conservarea diverselor aspecte de cultură populară, prin fotografiere şi filmare. Am realizat multe mii de imagini foto, care alcătuiesc bogata noastră fototecă şi ne tot gândim cum am putea să o valorificăm, ea cuprinzând multe imagini cu valoare de unicat, unele folosite la ilustrarea cărţilor şi studiilor noastre, prin ele sporind interesul acestora, dacă avem în vedere că şi fotografiile comunică prin mijloacele de care dispun.

În colaborare cu televiziuni de prestigiu din ţară şi cu specialişti am realizat un număr impresionant de filme etnologice, majoritatea distinse cu premii, dintre care amintim „Boboteaza în Ţara Lăpuşului” – „Focul şi apa”, distins cu Marele Premiu la Festivalul Reporteri în memorie, de la Paris. Mai amintim „Moşii de Florii în Ţara Lăpuşului”, „Desfăcutul de făcătură pe Valea Cosăului”, „Paştile la Cupşeni”, „Sânzienile la Borşa”, „Păstoritul la Budeşti”, „Armindenul în Ţara Lăpuşului”, „Horea cu nod din Ţara Lăpuşului” şi multe altele. Am realizat şi filme documentare despre marii rapsozi populari din Ţara Lăpuşului: Gherasim Cârtiţă din Ungureni, Nicolae Piţiş din Lăpuşul Românesc, Vasile Hereş din Costeni, Măricuţa Griguţă din Suciu de Sus.

Cercetările noastre de durată şi extinse ne-au furnizat şi alte surprize precum descoperirea de obiceiuri inedite, pe care le-am studiat cu un interes aparte. „Moşii de peste an în Ţara Lăpuşului” l-am cercetat monografic şi extins la toate satele unde se practică. După apariţia studiului, în serial, în „Revista de Etnografie şi Folclor”, succesul a fost neaşteptat. Am expediat în ţară peste o sută de copii xerox la cei interesaţi. Am cercetat şi filmat „Paştile animalelor la Deseşti”, Umblatul cu nunta” şi „Herdetişurile” la Vălenii Maramureşului.

Cercetările nostre de teren ne-au furnizat şi surpriza descoperirii de manuscrise cu conţinut folcloric. Am studiat şi publicat „Manuscrisele lui Ioan Petreuş de Şieu”, Pompei Hossu-Longin, a cărui arhivă am publicat-o sub titlul „Folclor din Transilvania şi Banat”, Baia Mare, Editura Gutinul, 2007. Manuscrisul lui Kádár József, tradus din limba maghiară, l-am studiat şi publicat sub titlul „Folclor românesc din nordul Transilvaniei”, apărut Bucureşti, Editura Saeculum I.O.”, 2005. Descoperind colecţia de folclor a lui Titus Bilţiu-Dăncuş am studiat  şi publicat proza populară, sub titlul „Basme şi povestiri”, Baia Mare, Editura Ethnologica, 2005, precum şi „Cetatea Cingalăului” de Ion Bilţiu-Dăncuş, apărută la Editura Zestrea, 2007.

Fiind un cercetător curios am urcat în poduri de case şi de acareturi vechi, poduri ale bisericilor vechi şi surprizele au fost numeroase. În zona Codrului am descoperit multe globuri cu înveliş de stirigie (crustă care se formează pe obiecte de la funingine, unde iese fumul în pod). Am plătit femei să decupeze crusta şi aşa am descoperit forme de pom de Crăciun de mare vechime şi cu valoare de unicat: pomul din coşuleţe din paie de secară, pomul din hârtie creponată, pomul din boabe de fasole, Pomul din „cocoşi” (floricele de porumb), pomul de fir deşirat, pomul de scai, pomul de vâsc, pomul din vârf de fag. Studiind fiecare categorie a rezultat o cercetare unică în literatura de specialitate, care a suscitat un mare interes.

Alături de astfel de obiecte am mai descoperit vechi cununi de mirese, vechi steaguri de nuntă şi de înmormântare a tânărului nelumit. O astfel de cercetare ne-a facilitat descoperirea unui număr impresionant de cruci vechi de lemn şi metal datând din secolele XIV- XX, care selectate au constituit ilustraţia lucrării „Crucea în patrimoniul spiritual al Judeţului Maramureş”. Acestora se adaugă descoperirea unui mare număr de obiecte etnografice, care în urma colaborării cu Francisc Nistor şi Sabin Şainelic au intrat în colecţiile muzeelor etnografice din Sighetu Marmaţiei şi Baia Mare.

Cercetările noastre de teren ne-au slujit şi la corectarea unor concepţii în privinţa răspândirii în teren a unor tradiţii. Cercetând Valea Someşului am descoperit că şi în acest areal, tânărul nelumit era condus către locul de veci cu brad împodobit, obiceiul fiind însoţit de cântece ceremoniale. Am combătut astfel ideea susţinută de Nicolae Bot că obiceiul bradului la înmormântare se opreşte pe graniţa zonei Bistriţa-Năsăud. Cercetând Valea Vişeului am descoperit că şi în acest areal s-a practicat un obicei întocmai ca şi „Caloianul” pentru combaterea secetei. Se confecţiona o statuietă de argilă având chip uman, care se îngropa la malul râului Vişeu, ritual la care se cânta. Normal că nu se numea Caloian, dar cercetările ne dovedesc că pe o arie întinsă obiceiul purta denumirea de „Tatăl Soarelui şi Muma Ploii”. Am descoperit că şi pe Valea Marei se îngropa o păpuşă din cârpe – simulacru uman – pentru combaterea secetei. Sunt obiceiuri de multă vreme

dispărute.

În studiile de istoria etnologiei am cercetat activitatea din domeniul culturii populare a unor mari personalităţi: Simion Florea Marian, Mihai Pop, Al. Ţiplea, George Bariţiu, Ion Muşlea, Ion Apostol-Popescu, iar lui Gheorghe Dăncuş i-am consacrat o amplă monografie.

Cercetările de teren repetitive şi extinse ne-au facilitat descoperirea unor producţii folclorice, cu valoare de unicat, dintre care amintim: Colinda despre Moş Crăciun, moş arhetipal şi strămoş mitic, poezia rostită la ritualul aducerii mieilor la nuntă la Moisei, colinda despre căsătoria soarelui cu luna, variante din colinda cu meşterul Siminic la Rogoz, în Ţara Lăpuşului.

Din cele prezentate mai sus înseamnă că am desfăşurat o activitate de cercetare, cu multă pasiune şi dăruire, pusă în slujba culturii noastre populare, contribuind decisiv la cunoaşterea şi recunoaşterea adevăratei spiritualităţi a poporului român.