Ceramica, moştenire culturală a municipiului Baia Mare (II)

Ceramica, moştenire culturală a municipiului Baia Mare este titlul unui proiect derulat de Muzeul Judeţean de Etnografie şi Artă Populară şi finanţat de Administrarea Fondului Cultural Naţional.

Expoziţia Ceramica, moştenire culturală a municipiului Baia Mare, prezintă atât istoria centrului, cât şi produsele acestuia de-a lungul timpului în Baia Mare, începând de la prima atestare documentară a oraşului şi până în ziua de astăzi. Prima parte, cea de istoric, se bazează pe documentele legate de organizarea şi activitatea breslei olarilor şi pe produsele breslei, obiecte aflate în patrimoniul muzeului.

Expoziţia este structurată pe categoriile funcţionale: vase emblematice, ceramică de uz şi ornamentală şi ceramica destinată uzului personal, cu sublinierea formelor, ornamentelor şi culorilor folosite de olarii băimăreni. Partea a doua a expoziţiei prezintă trei ateliere renumite ce au funcţionat în prima jumătate a secolului al XX-lea în Baia Mare: atelierul Bagossy Alexandru (a şaptea generaţie de olari), Sitar Petru (meşter ai cărui copii au urmat acelaşi meşteşug) şi Kiss Deszö.

În aceeaşi parte a expoziţiei, olarii activi astăzi în Baia Mare (Sitar Cornel, Sitar Maria, Sitar Liviu, Sitar Angela, Sitar Daniel, Bledea Doina, Bledea Zaharia, Bledea Adriana şi Bledea Adrian, Klara Turoczi, Köszegi Istvan, Chira Vasile, Chira Florica, Leş Ionică şi Leş Daniel) îşi prezintă produsele ceramice, într-o expoziţie care se doreşte a fi şi o expoziţie on-line. Oricine poate comanda un produs expus în acest magazin al muzeului. Pentru realizarea acestei expoziţii a fost necesară reabilitarea mobilierului dintr-o altă sală a muzeului, schimbarea sistemului de iluminat, rezultând o expoziţie la cele mai înalte standarde, realizată cu eforturi financiare minime.

Organizarea expoziţiei, tematica, designul şi scenografia acesteia au fost realizate de etnologul Janeta Ciocan. Din echipa de proiect au făcut parte Cristian Ieremia (managerul de proiect), Janeta Ciocan, Gheorghe Robescu, Cornel Sitar şi Doina Petrica.

Aceştia au fost sprijiniţi în aplicarea proiectului de Virgil Pop şi echipa de muncitori a Muzeului de Etnografie şi Artă Populară. Pentru cei implicaţi în derularea proiectului a fost organizat un curs de învăţare a limbii engleze. De asemenea, expoziţia beneficiază de un pliant (o mie de exemplare), color, bilingv, român-englez şi alte materiale publicitare. 

Ceramica băimăreană de-a lungul timpului

De-a lungul timpului, în Baia Mare şi-a desfăşurat activitatea un număr remarcabil de olari. Calitatea, diversitatea şi numărul mare al produselor centrului l-au impus, specialiştii considerându-l astăzi unul dintre cele mai importante din Transilvania.

Că aici şi-au desfăşurat activitatea foarte mulţi olari, ne-o spun documentele vremii, pe care le-am enumerat în capitolul precedent, dar trebuie subliniat faptul că, pe lângă meşterii olari, membrii ai breslei, aici şi-au desfăşurat activitatea şi o serie de olari care lucrau pe cont propriu şi pe care membrii breslei îi numeau „clandestini”.

Împotriva activităţii acestora, ce se pare că reprezenta o concurenţă serioasă, breslaşii cer ajutorul autorităţilor. Ceea ce consider a fi demn de menţionat este faptul că un atelier de olar reprezenta sursa de venit pentru mai mulţi oameni. În primul rând, aşa cum ne-o demonstrează realitatea prezentă în atelierele de olari, în ateliere lucrau toţi membrii familiei. Acestora li se adăugau uneori angajaţii pentru prelucrarea lutului sau căruţaşii care transportau produsele la diferite târguri.

De asemenea, aici munca era bine împărţită. La prelucrarea lutului şi la roata de olar lucrau numai bărbaţii. Femeile erau cele care se ocupau de partea de decor, iar copiii mai mici realizau munci mai uşoare, cum ar fi supravegherea oalelor puse la uscat. Faptul că femeile erau cele care, în general, decorau vasele, nu exclude existenţa olarilor bărbaţi care ar fi putut realiza un vas de la început până la capăt şi nici situaţia inversă, mai ales în a doua jumătate a secolului al XX-lea, după introducerea roţii electrice. – Janeta Ciocan, etnolog.