Ceramica, moştenire culturală a municipiului Baia Mare (I)

Ceramica, moştenire culturală a municipiului Baia Mare este titlul unui proiect derulat de Muzeul Judeţean de Etnografie şi Artă Populară şi finanţat de Administrarea Fondului Cultural Naţional.

Proiectul s-a derulat în mai multe etape şi a presupus atingerea a trei obiective: realizarea unui atelier ceramic în cadrul muzeului, un depozit vizitabil pentru obiectele de tezaur şi o expoziţie dedicată centrului ceramic Baia Mare. Primele două puncte au fost prioritare, iar în ceea ce priveşte depozitul vizitabil s-au făcut trei amenajări a spaţiului, în sensul schimbării pardoselii, zugrăveli şi realizarea unui mobilier adecvat fiecărui gen de produse care intră în depozit. Aceasta pentru că mobilierul nu este destinat doar pieselor ceramice, ci tuturor pieselor cu caracter etnografic aflate în colecţiile muzeului.

Într-o primă etapă, pentru ceramică au fost realizate dulapuri închise, pentru a evita atingerea obiectelor expuse; pentru lemn, rafturi simple; iar pentru textile şi obiecte de îmbrăcăminte rafturi care să permită expunerea acestora fără ca obiectele respective să fie tensionate. În final, în acest depozit vizitabil vor putea fi expuse până la 800 de obiecte etnografice de tezaur.

Un efort mai mare a necesitat realizarea atelierului de olărie. Au fost alocate două încăperi la etaj, unde pardoseala din parchet a fost înlocuită cu gresie şi unde au fost realizate scurgeri pentru apă, instalarea unor chiuvete pentru a asigura apa necesară, instalarea a două roţi de olar: una modernă, electrică şi una manevrabilă cu piciorul, pentru ca cei care doresc să ştie cum se realizat în trecut vasele ceramice să poată experimenta, pentru a realiza diferenţele dintre cele două tehnici de lucru, pe de o parte, şi pentru a-şi da seama de efortul pe care îl depuneau olarii din vechime la realizarea vaselor.

A fost achiziţionat şi un mobilier adecvat pentru uscarea vaselor realizate la roata olarului, în vederea unei arderi ulterioare. Atelierul a fost inaugurat la sfârşitul lunii august. Pe perioada derulării proiectului, în cele două zile ale săptămânii în care s-a lucrat în atelier (marţea şi joia) solicitările au fost multe, din partea şcolilor din Baia Mare. Copiii s-au declarat deosebit de încântaţi, în special pentru că au înţeles cum se face un vas ceramic şi pentru că au putut experimenta producerea acestora. Copiii au fost îndrumaţi în această muncă de către olarii din Asociaţia Olarilor Băimăreni (Sitar Daniel, Sitar Cornel, Leş Daniel, Leş Nicolas şi Chira Vasile). După încheierea proiectului, în funcţie de solicitări, activitatea va continua în cadrul acestui atelier de olărit. Trebuie remarcat că solicitări există deja, chiar şi din partea studenţilor.

Realizarea acestui proiect a fost impulsionat în mare parte de tradiţia olăritului în Baia Mare, breasla olarilor fiind menţionată pentru prima oară în documentele celei de a doua jumătăţi a secolului al XVI-lea, cu toate existenţa unei asemenea bresle este foarte probabil mai veche.

Olarii băimăreni, numiţi în documente magistri figuli, s-au organizat într-o breaslă şi au obţinut privilegii din partea conducerii oraşului. Olarii băimăreni au avut chiar şi un reprezentant în conducerea oraşului. Cu un număr de 51 de meşteri olari, la începutul secolului al XIX-lea, centrul ceramic Baia Mare s-a impus printre cele mai importante astfel de centre din nordul ţării.

Olarii băimăreni au folosit de-a lungul timpului un lut de foarte bună calitate. Documentele vremii subliniază calitatea excepţională a lutului, caolinului şi smalţului folosit de olarii oraşului. În diferitele perioade istorice, pentru decorarea vaselor, olarii băimăreni au folosit diferite tehnici de ornamentare: impresiunea cu degetul, incizia, pictarea cu cornul, pictarea cu pensula, pictarea cu potlogul (o bucată de piele de formă dreptunghiulară crestată la capete), ornamentarea prin stropire, lustruirea cu piatra, decorul realizat prin presare şi traforarea.

Produsele ceramice industriale, tot mai numeroase pe piaţă începând cu secolul al XX-lea, au concurat puternic ceramica băimăreană tradiţională. După mijlocul secolului al XX-lea, meşteşugul ceramicii în formele sale tradiţionale a început să dispară, cererea pentru forme tradiţionale cunoscând o pantă descendentă.