Cer senin la Galeria Millennium

Ochiul nostru s-a plumbuit sau cerul nu a mai fost albastru de mult. Probabil ca nici nu am mai ridicat de multa vreme privirea si am uitat ca primavara ne zambeste cu raze si cer senin. Ne-a amintit Vilmos Padolyak, printr-o expozitie de pictura. Vilmos Padolyak a locuit 16 ani in urbea de pe malul Sasarului, a studiat la scoala baimareana, iar minunile pe care spune el ca le-a descoperit in jurul orasului s-au impletit si au dat nastere expozitiei gazduite de Galeria Millennium pana in 20 martie. Istoria locului, imprejurimile, timpul care ici colo pare ca a stat in loc, toate acestea l-au fascinat pe pictor inca din primii ani ai sederii lui la Baia Mare. Sentimentul ancestralitatii conservate in casutele vechi de lemn, traiul si traditiile locului au ocupat un loc de neegalat in sufletul artistului. Se declara peisagist, fascinat de natura, de ineditul pe care il ofera ea in fiecare clipa. Pe afisul expozitiei e o casuta, in tonuri de rosu, „e casa pe care am avut-o la Baia Mare, e rosie, arzatoare ca si dorul si dorinta mea”, povesteste pictorul. Nostalgic dupa toamna baimareana, usor melancolic, Vilmos Padolyak povesteste cu pensula traseele montane, zilele de cer senin de deasupra Turnului Stefan si istoria locurilor putin umblate de piciorul omenesc. Intre 1979 si 1990, pictorul a avut expozitii anual in Baia Mare. Acum le-a pierdut sirul, stie ca sunt peste 20, dar nu le mai tine minte pe toate, la fel cum nu mai stie numarul lucrarilor ce i-au coborat de pe sevalet. Sunt multe si s-au raspandit prin lume. Originar din Livada, Vilmos Padolyak nu-si mai aminteste cand a pus prima data mana pe pensula, dar sa tot fie aproape o jumatate de secol. Prin anii ‘60 facea lucrari de grafica, lucra cu carbune, le vindea si apoi isi cumpara vopsele. Nu a facut insa niciodata arta comerciala, spune pictorul, ar fi fost simplu, profitabil, dar i-ar fi stirbit din respectul de sine si din respectul pentru arta. Din ce face acum, spune el ca se poate trai, dar modest. Am iesit de la galerie si am cautat cu privirea peticul de cer albastru de deasupra Turnului Stefan. Era bine camuflat de nori, dar se zbatea sa iasa. “Sa nu uitati un lucru, eu am stat 16 ani in Baia Mare si am umblat primavara, mai ales. Muntii... daca ati fost, nu trebuie sa explic ca nu exista cer mai frumos si mai albastru, poate numai in Venetia. Daca te plimbi prin padure primavara, te uiti la cer... te apuca frica, iti spui ca esti undeva in Univers, dar nu pe pamant.” - Vilmos Padolyak Adrian SZABO adriana@gazetademaramures.ro