Cenzurăm și istoria? Încă un pumn în gura cercetării românești

În urmă cu câteva săptămâni, Arhivele Naționale ale României au postat un anunț sec prin care anunță că, din cauza informațiilor clasificate, unele documente pot fi date cu întârziere spre cercetare sau... deloc. Practic, o cenzură incredibilă pentru un stat democrat și european, care a inflamat, pe bună dreptate, mediul academic, istoricii și cercetătorii. Prezidiul Academiei Române a emis un punct de vedere în care arată că „acest fapt constituie o lovitură gravă pentru cercetarea istoriei naționale, în totală contradicție cu practica din ultimele decenii”.

Ne sechestrăm trecutul și ne cenzurăm istoria! În 26 mai, Arhivele Naționale ale României au postat un anunț sec, nesemnat de nimeni, în care arată: „Ca urmare a necesității verificării prealabile a conținutului unităților arhivistice solicitate la sala de studiu, în vederea asigurării respectării măsurilor cu privire la protecția informațiilor clasificate, vă informăm că există posibilitatea apariției unor întârzieri în onorarea cu promptitudine a comenzilor și chiar posibilitatea ca unele unități arhivistice solicitate să nu poată fi date spre cercetare. Până la realizarea unei evidențe care să permită cunoașterea anticipată a cuprinsului unităților arhivistice din punctul de vedere al informațiilor clasificate conținute, ne cerem scuze pentru eventualele neplăceri create”.
Anunțul a inflamat lumea cercetătorilor care, pe bună dreptate, au arătat că se creează o situație fără precedent într-o țară europeană și democrată. Prezidiul Academiei Române i-a transmis ministrului Lucian Bode un punct de vedere în care arată că: „Biroul Prezidiului Academiei Române a luat act cu îngrijorare de anunțul Arhivelor Naționale privind posibilitatea restricționării accesului la documentele (din depozitele proprii) cu marcaje de secretizare, din perioada comunistă și chiar mai vechi. Acest fapt constituie o lovitură gravă pentru cercetarea istoriei naționale, în totală contradicție cu practica din ultimele decenii, cu precedentul creat de activitatea Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România și cu recomandările organismelor europene privind accesul la arhive.
Totodată, ne îngri­jorează semnalările mediatice privind distrugerea unor documente publice la expirarea termenului legal de secretizare, fără evaluarea firească a conți­nutului lor documentar-istoric de către specialiștii Arhivelor, fapt îndreptat ferm spre prejudiciul științei istorice și a identității na­țio­nale. Instituțiile cu profil istoric (facultăți, institute, centre etc.) din cadrul universităților și Academiei Române își desfășoară activitatea pe baza investigațiilor din arhive. Majoritatea cercetătorilor istoriei recente au în plan lucrări care presupun asemenea cercetări în arhivă.
Solicităm, de aceea, au­to­rităților publice implicate să intervină în cel mai scurt timp pentru eliminarea restricțiilor menționate și asigurarea integrității informației relevante pentru istoria acestei țări. Este necesar ca prestigioasa insti­tuție numită Arhivele Naționale ale României, principala depozitară a memoriei naționale și unica autoritate de reglementare în domeniul arhivelor, condusă nu de puține ori de-a lungul timpului de membri ai Academiei Române, să-și păstreze rangul și menirea, să fie modernizată, consolidată și respectată, în acord cu practicile din Uniunea Europeană”.
Academia Română consideră că este „imperios necesar” ca proiectul Legii Arhivelor PL-x nr. 31/2019, care soluționează corect și problemele menționate mai sus, să revină cu prioritate pe agenda Parlamentului.

Istoricul Mircea Stănescu a semnat pe blogul său că: „începând din 2020, patru persoane din provincie, doi arhiviști (ai Arhivelor Naționale) și doi istorici – unul dintre aceștia și membru al Comisiei «Tismăneanu» –, sunt anchetate de DIICOT – crima organizată și terorism! – pentru că au avut acces, au citat, au publicat documente ștanțate cu «secret» din perioada comunistă (cele pe care mai sus pomeniții le distrug pe furiș), dar și ale lui Franz Josef ori Maria Tereza. Operațiunea s-a desfășurat cu tot tacâmul de rigoare: per­cheziții domiciliare, ridicare de hard-uri, CD-uri, volume de documente, fotocopii. Astfel, arhiviștii și istoricii au ajuns criminali de Stat”.
De asemenea, a apărut o petiție publică, prin care un grup de istorici, cercetători, arhiviști și cetățeni, preocupați de soarta arhivelor, protestează împotriva deciziei administrative adoptate de Arhivele Naționale ale României, prin care se limitează accesul liber și neîngrădit, la documentele ce fac parte din Fondul Arhivistic Național. „Cerem revocarea acestei decizii și declasificarea documentelor ges­tionate de Arhivele Naționale ale României, precum și a documentelor cu valoare istorică, deținute de instituțiile statului, pentru care s-a împlinit termenul de 30 de ani de la crearea lor. La 26 mai 2022, pe website-ul Arhivelor Naționale ale României, a fost postat un comunicat, prin care s-a anunțat faptul că, începând de la această dată, toate documentele solicitate sălilor de studiu ale Arhivelor vor trece printr-un filtru al cenzurii, urmărindu-se oprirea accesului la informațiile clasificate, indiferent de creator, conținut și anul în care au fost create aceste documente, totul desfășurându-se sub pretextul «respectării măsurilor cu privire la protecția informațiilor clasificate». S-a mai menționat și posibilitatea ca unele dintre dosare să nu mai ajungă la cercetători. Consecințele acestei decizii sunt limitarea accesului istoricilor și cetățenilor la informațiile istorice și la cele de interes public. Precizăm că toate aceste documente nu prezintă vreun risc pentru securitatea României, ele fiind create înainte de 1989, iar unele în perioada celui de-Al Doilea Război Mondial sau chiar și mai înainte. Multe dintre aceste documente conțin date și informații despre crimele și ile­galitățile comise de regimurile dictatoriale, care s-au succedat în Ro­mânia, în decursul secolului XX.
Trebuie subliniat faptul că regimul comunist a fost condamnat oficial în România, în 2006, iar în Raportul Final al COMISIEI PREZIDENŢIALE PENTRU ANALIZA DICTATURII COMUNISTE DIN ROMÂNIA a fost definit drept «ilegitim și criminal». Precizăm că articolul 24 al Legii 182/ 2002 prevede că nu pot fi clasificate, ca secrete de stat, informații, date sau documente «în scopul ascunderii încălcărilor legii, erorilor administrative, limitării accesului la in­formațiile de interes public, restrângerii ilegale a exercițiului unor drepturi ale persoanelor sau lezării altor interese legitime» și nici documentele referitoare «la o cercetare științifică fundamentală», care nu au «o legătură justificată cu securitatea națională». În același timp, Constituția României stipulează că «cenzura, de orice fel, este interzisă (...)» În același timp, prin adoptarea deciziei care a impus limitarea accesului la aceste documente, nu s-a ținut cont de faptul că aceste documente au putut fi cercetate anterior anului 2002, chiar și ulterior, încălcându-se astfel cutuma care, în locul unor prevederi exprese, ține loc de lege. Legea 182/2002 produce efecte numai asupra actelor curente emise de instituțiile statului român după 2002, anul în care a fost adoptată acea lege. Sechestrarea sine die a documentelor clasificate deținute de Arhivele Naționale ale României, indiferent de perioadă sau creator, reprezintă un simplu reflex totalitar.
Deși în legea 182/2002 se afirmă că, în cazul unui conflict între normele interne privind protecția informațiilor clasificate și normele NATO, vor avea prioritate normele NATO, nu s-a ținut cont de procedura de declasificare prevăzută de aceste norme. Arhivistul NATO are obligația de a declasifica documentele, uneori și înainte de îndeplinirea termenului de 30 de ani, dacă există un interes legitim. Or, un astfel de termen s-a împlinit pentru toate documentele clasificate deținute de Arhivele Naționale ale României.
Arhivistul este singurul care are dreptul de a aprecia valoarea istorică a documentelor care se pot declasifica. Subliniem însă că Ar­hivele Naționale ale României nu dețin documente clasificate de nivel NATO, iar aplicarea prevederilor legii 182/2002 asupra acestor documente constituie o gravă eroare de interpretare. Singurele documente clasificate deținute sunt exclusiv cu valoare istorică. Multe dintre acestea au putut fi cercetate anterior, iar unele au fost și publicate, fără ca securitatea României să fie perturbată în vreun fel. De aceea, în gestionarea acestor documente trebuie să se țină cont de legea 16/1996, legea care reglementează activitatea CNSAS și legea nr. 53/2019.
Subliniem că decidenții au ignorat cu bună știință atât conținutul propriu-zis al documentelor, cât și alte reglementări în materie, cum ar fi Legea nr. 53/2019 privind unele măsuri pentru studierea istoriei comunităților evreiești din România. Potrivit articolului 1 al legii 53/2019, toate documentele referitoare la «comunitățile evreiești şi / sau formele de organizare ale acestora, Cultul Mozaic, respectiv organizațiile, societățile, asocia­țiile, așezămintele, fundațiile evre­iești/ israelite/ mozaice», indiferent de creator, anul în care au fost create, conținut și locul de depozitare, sunt declasificate. Mai subliniem că nu s-a ținut cont nici de legea care reglementează activitatea Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, instituție unde nu doar că pot fi cercetate documente clasificate, create de instituțiile represive ale statului comunist, ci obținute și copii după acestea.

În cazul Arhivelor Naționale ale României, însă, au fost semnalate cazuri bizare, ale unor cercetători care, după ce au publicat documente similare cu cele eliberate de CNSAS, au fost reținuți și inte­rogați de DIICOT. Nu doar cercetătorii au fost interogați și li s-au confiscat toate laptopurile, stickurile, hard diskurile etc.,  ci și unul dintre arhiviști. Al doilea arhivist avut în vizor a scăpat, deoarece adresa de pe mandatul de per­cheziție era greșită. Apreciem că noile reglementări cu privire la cercetarea documentelor deținute de Arhivele Naționale ale României reprezintă, de fapt, un atac la adresa libertăților fundamentale, limitându-se dreptul la informație, unul dintre drepturile consti­tu­ționale fundamentale.
În același timp, reprezintă un reflex care apropie România de regimurile dictatoriale, fără a se consolida cu adevărat capacitatea de apărare a țării. Crimele trecutului nu pot fi acoperite prin acte administrative, iar cei care încearcă aceasta, invocând diferite pretexte, cum ar fi cel al «asigurării respectării măsurilor cu privire la pro­tecția informațiilor clasificate, devin solidari cu cei care le-au comis și, implicit, responsabili». În concluzie, se solicită revocarea deciziei Arhivelor Naționale ale României din 26 mai 2022, ridicarea oricăror restricții cu privire la cercetarea documentelor deținute de Arhivele Naționale ale României și declasificarea de urgență a tuturor documentelor aflate în custodia acestei instituții, indiferent de creator, conținut și an”.

Vom reveni.