Cele TREI ipostaze

Nascut in Baia Mare, in 9 octombrie 1978, Robert Strebeli a ales sa-si serbeze ziua de nastere printr-o expozitie personala, la Galeriile Millennium M2. La implinirea a trei decenii de viata, Robert Strebeli se afla la cea de a saptea expozitie personala, dar prima din Romania. Precedentele sase expozitii personale au avut loc in Spania (cinci in Salamanca si una in Alba de Tormes). Cele zece lucrari prezentate in Cele TREI ipostaze (Graal, Calauza, Mucenicii, In cautarea Graalului, Euharistie, Simion Magul, Stalpnici, Ichtis, Iona si Vesnica mistuire) creioneaza un spatiu mitologic in care personajele venite dintr-o lume pagana poarta aripi de ingeri crestini. Paradoxurile picturii lui Robert Strebeli nu se opresc aici; hieratismului imobil al mainilor decupate din traditia picturii bizantine este completat de dinamica personajelor de sorginte pagana, ca-ntr-o poveste cu iz medieval in care fortareata imobila a credintei este asaltata de demonii indoielii si duhurile razvratirii adamice. Realizate in tehnica mixta pe panza, tablourile lui Robert Strebeli creeaza senzatia ca liniile au rolul de a marca spatiile din care culorile pot erupe cu o violenta fova. Dincolo de aceasta aparenta, avem de-a face cu o incercare perpetua de a lega formele si culorile intr-o articulata mitologie proprie. „Iata un artist complet. Atat ca educatie, cat si ca extensie pe diverse planuri de exprimare ale artelor plastice, de la pictura, la grafica si sculptura, de la fotografie, la studiul formei si al simbolurilor plastice universale. Robert Strebeli a avut prilejul sa cunoasca in intimitate miturile si cultura romana, maghiara si spaniola, traversand cu spiritul sau sensibil si profund toate substraturile secrete ale acestor culturi in sincronie cu vechea cultura clasica europeana. Formele-culori ale lui Robert Strebeli izvorasc, la prima vedere, din simboluri clasice crestine sau din culturile antice sau mitologice. Robert Strebeli figureaza simbolul pe care il obliga sa nu ramana „la sine” (ca trimitere spre sine insusi), ci sa intre in raport si articulatie cu alte simboluri, uneori de culturi diferite, construind in acest fel surprinzatoare fraze plastice care, in afara comunicarii „in sine” a simbolului, exprima un mod de crestere abisal, aproape emblematic, intr-un soi de murmur perpetuu, al arhetipului, imposibil de tradus prin orice mijloace de comunicare, dar usor de „trait”, de simtit plastic, prin fiorul impactului vizual al culorii si efectul profund, pe care forma acestor simboluri o exercita asupra subconstientului nostru. Ingerul ingropat intr-o cupa a euharistiei sau poate in cupa Graalului preia forma inversa a cupei, transformand paharul intr-o clepsidra. Constiinta se consuma pe ea insasi inghitindu-se si renascandu-se intr-o spirala perpetua. Pesti artizanali, obiecte de cult, zgrafitate, crosetate la suprafata, compun o filozofie a relativului, a vietii si a mortii, ca un tot unitar al aceluiasi corp al fiintei. Viata si moartea sunt totuna. Albul si Negrul sunt totuna. Pestele inghite si este inghitit la randu-i intr-un iconic ciclu al compunerii si descompunerii universului. Substanta picturii lui Robert Strebeli este nu numai simbol, ci si discursul reiesit din articulatia forma-simbol. In aceasta ordine de lucru, culoarea rosie nu este doar o parte a luminii, este insusi substanta vietii, reiterand esenta, invocand clipa ca unica, fiorul de eternitate. Prin gura deschisa a unui monstru iese o litera necunoscuta, o formula magica, gratioasa si eleganta, un fel de fum subtire, un arabesc ofensiv sfidand formele ingerilor catifelati din lemn moale, taiati parca in scanduri de gard vopsit de pe marginea drumului. In fond, el demonstreaza plastic, aruncandu-se in abisul perceptiei si cunoasterii, ca ne reintoarcem surprinzator printr-o magie varuita pe panza in cea mai extrema posibila suprafata, in superficialitatea cea mai ieftina, in firul de praf. In nimicul formei, Robert Strebeli descopera cele mai sublime simboluri si esente. El se risipeste pe sine, elementar, se autopurifica declarand: „Sunt ultima mea perceptie a superficialului, lucrand cu esente si arhetipuri, complicandu-ma, cautand solutii savante, ma impiedic si gasesc salvarea intr-un fir de praf colorat, intr-o bucata de lemn putred, intr-un cui ruginit. Si iata-ma plonjand acolo, gasind acolo esenta colorata a lumii”. Uluitoare descoperire prin limbajul viu al plasticii, al cromaticii. El s-a redescoperit pe sine pictand necunoscuta din spatele oglinzii, din spatele retinei. De aceea, formele lui Robert Strebeli nu sunt simple simboluri colorate, nu sunt ilustratii la mituri. Tablourile lui sunt adevarate ferestre spre simplitate, spre infinitul dintr-o singura emotie, spre nesfarsitul dintr-o singura picatura de sange, rosie, picatura de viata, de existenta, prin creatie. Pictura lui e simpla, uluitor de simpla, respiratie colorata”, afirma artistul plastic Ioan Marchis, directorul executiv al DJCCPCN Maramures. Ioan BOTIS