Cel renascut prin rock

Destinul unei trupe care a devenit legenda - „Phoenix” - se leaga in mod indisolubil de numele lui Nicolae Covaci. Membru fondator al trupei, Covaci a intrat deja intr-o istorie a muzicii rock. Pentru faptul ca pustanii care nu erau nascuti pe vremea in care Nicu Covaci gandea si traia rock-ul ii canta astazi piesele, omul asta ar trebui recompensat cel putin cu sumele pe care toti ministrii Culturii pe care i-a avut Romania postdecembrista le-au bagat in buzunar. Si cu o statuie reprezentand o pasare Phoenix, ce-si ia zborul catre Speranta... Carte de vizita S-a nascut 19 aprilie 1947, in Timisoara. A urmat cursurile scolii germane, apoi cele ale scolii romane. A absolvit Liceul de Arta din Timisoara si Facultatea de Arte Plastice din Timisoara. A inceput sa cante inca de pe bancile scolii si toata viata lui s-a dedublat din acel moment: orice a facut, a fost legat de muzica trupei pe care a fondat-o si careia i-a dat viata de cate ori a fost nevoie. Fermecator intr-o discutie, incantator atunci cand canta la chitara care e parte din viata lui, inteligent fara a vrea sa para pretentios, spontan cum numai oamenii de valoare pot sa fie, Nicolae Covaci este omul care, daca n-ar fi existat, ar fi trebuit inventat. Doar asa, ca sa aiba si rock-ul romanesc un punct de reper... Reporter: La inceput au fost „Sfintii”, care n-au placut regimului. Cum era in perioada in care erati acuzati de misticism? Nicolae Covaci: Am inceput de devreme, de la vreo patrusprezece ani. Cantam intr-o cantina studenteasca in care intrau pana la 2.000 de oameni. Era o nebunie ce se intampla acolo. Ca sa intre la spectacol, se catarau pe burlane, alegeau cele mai ciudate mijloace... Noi cantam „Beatles”, „Birds”, „Shadows”. Muzica rock devenise deja un fenomen si in Romania. Am reinfiintat trupa si i-am dat numele de „Phoenix”, un nume care ni s-a parut potrivit pentru perioada prin care am trecut. Rep.: Asa cum ii sta bine unui Phoenix, ati renascut mereu. Cum e sa mori si sa renasti? N.C.: Greu... dar asta este destinul nostru. Important este ca, la primele concerte de dupa ’89 din Romania, am vazut tineri care nu erau nascuti la vremea la care noi ne scriam piesele si care cantau in primele randuri, cuvant cu cuvant, tot ce cantam noi pe scena. Rep.: Cum a fost concertul de la Sarmisegetusa Regia, cel pe care Televiziunea Romana nu l-a difuzat niciodata? N.C.: Extraordinar! Am cantat cu „Dubasii din Branesti”, dar am stat cateva luni si am lucrat cu ei. La Sarmizegetusa s-a intamplat un moment magic: in timp ce cantam au inflorit salcamii! Dintr-o „mare” verde, ne-am pomenit intr-o „mare de flori”. Au fost prezenti mii si mii de oameni in vaile din jurul Sarmizegetusei. Rep.: Din toate concertele pe care le-ati sustinut, care a fost cel mai reusit? N.C.: „Cantafabule”! Pentru mine, a fost una dintre cele mai mari realizari. A iesit foarte bine: cu lumini, cu masti, cu proiectii... Am facut un turneu in cinci-sase orase si a iesit exceptional. Rep.: Regrete? N.C.: Mari! Rep.: Legate de ce? N.C.: Legate de ce se intampla in Romania. Trebuie sa-ti imaginezi ca pe 21 decembrie 1989, noi am avut un mare concert la Osnabruck. Am dedicat acel concert „revolutiei” din Romania, convins ca aici se intampla o chestie cinstita. Dupa doua luni, nu mai dorea nimeni sa auda de Romania... Ce se intampla astazi in tara este cea mai mare dovada a prostiei omenesti. „Zborul” Phoenixului Rep.: Circula inca legende despre modul in care membrii formatiei Phoenix au parasit Romania.Cum s-au petrecut, de fapt, lucrurile? N.C.: Legende? Exista, de fapt, o singura poveste. Eu am plecat in ’76, legal, din Romania si m-am intors in ’77, cu un camion cu ajutoare pentru sinistratii din Romania, dupa acel ingrozitor cutremur. In final, m-am pregatit sa ma intorc in Olanda, luindu-mi instalatia care era foarte mare. Cantam pe stadioane... In ultima zi, pentru ca facusem si un mic turneu, i-am chemat pe baieti sa le dau banii si in loc sa le dau banii le-am explicat ca trebuie sa invete o pozitie de yoga pentru a intra in cutiile „sculelor”. Asa am trecut prin cel mai greu baraj din Romania. Am pacalit soldatii; le-am dat de mancare, au stat pe cutia in care era Tandarica si numai el stie cati bocanci in cap a luat... In volumul urmator al cartii pe care o scriu despre Phoenix, o sa intru si in detalii. Cele doua ore de la granita romana au fost infernale... Toata aventura a durat vreo patru-cinci zile, dar asta a fost cel mai greu moment. Rep.: Alte pasiuni in afara de muzica? N.C.: Pictez, sculptez... Am cel mai mare tablou din Germania, 45 de metri pe 6 metri si am primit recent si o comanda din Boston. Am facut sport multi ani: inot. Sunt scafandru si imi place sa trag cu arcul. Am un arc de vanatoare incredibil. Nu ma crede nimeni ca arcul asta „bate” la 1.800 de metri... Maramuresul, liman de poveste Rep.: Cum vi se pare Maramuresul? N.C.: Maramuresul e un liman de poveste. Inca din copilarie am avut sfere de informatii despre acest pamant de vis. Inca nu am vizitat Maramuresul asa cum mi l-as fi dorit, dar vreu sa vin candva sa-l savurez. Este ceva ce inca imi lipseste. E una din pietricelele care lipsesc din „diamantul Phoenix”. Rep.: Pentru ”Cantafabule” v-ati inspirat din legende si fabule. Din acest punct de vedere, Maramuresul este o sursa consistenta de inspiratie. V-ati gandit vreodata sa exploatati acest filon? N.C.: Dragul meu, noi din ’70 am inceput sa exploatam acest filon. Nu e vorba doar de Maramures, e vorba de tot folclorul banatean, chiar balcanic, pentru ca „am plecat” la sarbi si macedoneni, si am reusit sa facem o sinteza din acest folclor precrestin, cu mijloace de exprimare foarte moderne. Am gasit o solutie armonica, ritmica, pentru o muzica care nu se canta. Muzica noastra nu se poate compara cu nimic. Spargand aceasta gheata, am crezut ca o sa apara si alte formatii dupa noi. N-a mai aparut niciodata vreo formatie care sa cante ce cantam noi... Mi s-a spus la un moment dat ca exista o formatie, „Celelalte cuvinte”, care „copiaza” Phoenix. Ce nerusinare... In schimb, pot sa spun ca am ascultat „Celelalte cuvinte” si mi-a placut. Optiuni si argumente l „Cantafabule” sau „Mugur de fluier”? „Cantafabule”. l Jethro Thull sau Led Zeppelin? Jethro Tull. l Germania sau Olanda? Nici una dintre ele... l Whisky sau vodca? Whisky. l Blonde sau brunete? Blonde! l Ian Gillan sau David Coverdale? Asta-i intrebare grea... Cred ca Gillan, totusi... l Real Madrid sau CF Barcelona? Politehnica Timisoara! Ioan BOTIS