Cel mai lung proces din istoria Maramuresului

* Are aproape 70 de kilograme de sentinte si plangeri, a trimis memorii la toti presedintii Romaniei si toti ministrii justitiei din 1990 incoace, a schimbat patru avocati si de 20 de ani se lupta in instanta pentru un bun care-i apartine de drept. Familia Hriny este titulara unui record neoficial: cel mai lung proces din istoria Maramuresului postdecembrist. Din 1990 incoace nu exista niciun presedinte al Romaniei, niciun ministru al justitiei, niciun cancelar al Germaniei sau vreun oficial European care sa se fi perindat prin functie si sa nu fi auzit de familia Hriny originara din Sighetu Marmatiei. Motivul? De 20 de ani Mihai si Magdalena Hriny sunt personajele principale dintr-o poveste demna de romanele lui Kafka, care a inceput in urma cu aproape patru decenii si s-a lamurit in instanta abia dupa 20 de ani. Prin anii ’70, Mihai Hriny primeste de la parinti un teren situat in zona Lacului Teplita, la iesirea dintre Sighet spre Borsa. In baza autorizatiei de constructie nr. 192/ 21.10.1974, Mihai Hriny si sotia sa Magdalena incep sa-si construiasca o vila. Numai ca, in 1987, cei doi soti parasesc tara, intr-o Dacie a carei numere de inmatriculare le-au pastrat la toate autoturismele detinute pana astazi, si se stabilesc in Germania. La scurt timp, autoritatile comuniste le confisca averea. Era vremea cand se cauta judetul potrivit pentru Nicu Ceausescu, iar Maramuresul se afla pe «lista preferintelor». Vila de protocol din Baia Mare urma sa fie lasata la dispozitia familiei, iar pentru «printisor» trebuia gasit un alt colt de rai. Se spune ca vila lui Hriny a fost ochita de mai marii judetului de atunci. Lucrurile nu au evoluat conform planului. Nicu a ajuns la Sibiu, iar imobilul pe mana OJT Maramures, devenind, in scurt timp, unul dintre cele mai elegante moteluri din Sighetu Marmatiei. Imediat dupa Revolutie, Hriny s-a intors in tara, dar imobilul sau a ajuns pe alte maini. Dupa dizolvarea OJT, cele patru moteluri (Tisa, Ardealul, Teplita si Marmatia) ajung peste noapte in proprietatea Marmatia SA, privatizata prin metoda MEBO, si condusa de Adorel Gabor. De aici, lucrurile devin si mai incalcite. Motelul a fost intabulat abuziv, iar Hriny ajunge in instanta si cu Statul Roman si cu SC Marmatia SA. Pentru ca, dupa ani de procese, prin 2005 sa constate cu stupoare ca vila confiscata si transformata in motel nu era de fapt confiscata. Atunci a decis sa reintre in proprietatea ei, numai ca, intre timp, SC Marmatia ajunsese la faliment, asa ca intrase pe fir si lichidatorul sindic EVEX IPURL Baia Mare: «In 2005 am vazut hartie ca vila nu-i consfiscata. Functiona lichidatorul asta, Evex. Tot hotelul era al lor. M-am dus inauntru si am zis, ce hartii ai dumneata si pe ce stai aici? N-avea nici autorizatie de functionare. Am spus sa iasa din casa. Mi-a facut hartie ca in 27 iulie 2005 preda proprietarilor casa, dar zice, va rog sa ma lasati sa servesc niste rulote olandeze, ca am luat de la ei avans. Apoi n-a mai vrut a pleca. Apoi am schimbat zarurile si cand a fost in curte am inchis usile. Dar mi-a facut evacuare». Incalcitul proces a avut multe etape, la Sighet, la Baia Mare, Bucuresti si a creat un precedent important: in acest caz, Curtea Constitutionala s-a pronuntat pentru prima data fata de Decretul nr. 223/1974. Lui Hriny i s-a dat dreptate, in prima sentinta data de Judecatoria Sighet in 1998, care a dispus restituirea in natura a imobilului, dar sentinta a fost atacata cu recurs si trimis spre rejudecare. La rejudecare, din nou, i se da dreptate, dar la apel lucrurile se schimba cu 180 de grade. De la o instanta la alta explicatiile se schimba. In hotararea atacata cu recurs se arata ca Hriny beneficiaza de prevederile Legii 112/1995, potrivit carora “se restituie fostilor proprietari, persoane fizice, imobile cu destinatie de locuinta trecute ca atare in proprietatea statului sau a altor persoane, dupa 6 martie 1945, cu titlu, si care se aflau in posesia statului sau a altor persoane juridice la data de 22 decembrie 1989 ». Numai ca, in aceeasi hotarare, Tribunalul Maramures neaga acest drept recunoscut de lege si de instanta, anulandu-l. Apoi a aparut «celebra» Lege 10/2001. Avocatul Toader Sustic spune ca: „am formulat notificari la unitatea detinatoare SC MARMATIA SA, dar nu am primit niciun raspuns, desi am facut numeroase interventii la organele competente pentru solutionarea cauzei, insa fara niciun rezultat. Mai mult, unitatea detinatoare a imobilului, prin creditorii ei, a scos imobilul la vanzare, prin licitatie, ceea ce contravine flagrant legii». Apoi, in 1996, Comisia Judeteana pentru aplicarea legilor fondului funciar a decis acordarea de despagubiri, dar banii n-au fost ridicati niciodata de proprietari. In 2007, familia Hriny a chemat in judecata din nou SC Marmatia SA, prin lichidatorul EVEX IPUREL, cerand anularea unei decizii din 2007 depusa de lichidator prin care s-a propus plata de despagubiri pentru acest imobil si punerea propriu-zisa in posesie. In primavara anului trecut, Tribunalul Maramures a decis restituirea in natura a proprietatilor, dar si de aceasta data hotararea a fost atacata cu apel. Zilele trecute insa, dupa 20 de ani de drumuri, procese si memorii, familia Hriny si-a gasit in sfarsit dreptatea. “Am trimis hartii la toti ministrii justitiei, am fost in audienta la domnul Stoica, am vorbit cu el si pe Radio International. Am trimis memorii si la Iliescu, si la Constantinescu si la Basescu. Am vorbit cu prefectii, am purtat corespondenta cu Avocatul Poporului. Am trei pasapoarte pline cu stampile de cat am fost in Romania la proces. Am hartie de la Bruxelles, de la Angela Merkel, de la Gerhard Schröder, Helmut Kohl. Cel mai mult m-au ajutat preotul Dutca din satul Tisa si domnul Spiridon Pralea. Acum parca nici nu ne putem bucura de victorie. Dar avem o mare satisfactie: n-am mers pe coruptie» - Mihai Hriny Ioana LUCACEL ioana@gazetademaramures.ro