Cei care au ridicat Baia Mare

 Orașul Baia Mare, capitala Maramureșului, județul care este un brand de țară, are o suprafață generoasă, mai mare decât orașe celebre din Europa. Pare incre­dibil, dar este adevărat. Ceea ce înseamnă că se poate dezvolta de la nord la sud și de la est la vest.
În teorie, practic este mai greu. Pentru dezvoltare, este nevoie, în primul rând, de bani, bani, bani. Și, dacă se rezolvă problema financiară, sunt necesari specialiști care să dezvolte orașul ăsta frumos.

Prin specialiști înțelegem, în primul rând, arhitecți. Cei care desenează orașul pe planșele lor, după care se realizează construcțiile propuse la o scară mică. Urmează execuția, moment în care intră în această poveste de succes și inginerii constructori și cei de alte specialități. Pentru ca totul să arate impecabil, este nevoie de specialiști adevă­rați. Iar în dezvoltarea Băii Mari am avut arhitecți și constructori care și-au onorat profesia ridicând clădiri de poveste. Unii au fost din Baia Mare, alții au venit să lucreze aici. Unii dintre ei s-au dus spre cele veșnice, alții încă mai lucrează. Poate nu ar strica o aducere-aminte a unora dintre cei care au ridicat orașul.

Printre cele mai reprezentative clădiri din Baia Mare se numără sediul administrației județene. Pa­­latul Administrativ din Baia Mare a fost construit între 1969-1970, după planurile unui colectiv condus de arhitectul Mircea Alifanti. Din colectiv făceau parte arhitecții Adrian Panaitescu, Alexandra Florian și Tiberiu Benedek. Proiectul de rezistență aparține inginerilor Alexandru Cișmigiu, Dragoș Badea și Alexandru Elies­cu. Instalațiile electrice au fost proiectate de inginer Deneș Ladislau, cele de încălzire, de Francisc Lung, instalațiile tehnico-sanitare, de Ion Burlan. Expresie a unui stil personal, elaborat de arhitecții Alifanti și Adrian Panaitescu (ilustrat și prin Sediul politico-administrativ și Hotelul Coroana din Bis­trița), Palatul administrativ din Baia Mare este considerat edificiul emblematic al funcționalismului liric în varianta sa dramatică. Ordinul Arhitecților a propus clasarea clădirii ca monument istoric.
Adrian Panaitescu a plecat, după realizarea Palatului băimărean, în Canada, unde a devenit unul dintre cei mai importanți arhitecți canadieni. A mai venit în Baia Mare anii trecuți, dar nu a fost primit cu onorurile cuvenite. Deh, e „doar” unul din arhitecții celei mai importante clădiri din Baia Mare.

Viorel Neaga este arhitectul care a ridicat Cinematograful Dacia. A fost arhitectul-şef al Băii Mari mulţi ani. Proiectarea Cinematografului a început în 1966. Ea a trecut prin mai multe faze. După aprobarea fondurilor şi decizia de a face Dacia cu 800 de locuri, a fost preluat proiectul. La proiectare a participat inginerul Lazăr Radu. Pentru avizări, proiectul a avut noroc cu Iosif Uglar, care a dat telefon și și-a folosit influența la București pentru primirea avizelor.

Cinematograful Dacia a fost un proiect cam neobișnuit pentru un oraș ca Baia Mare, mai ales ca volum. Sala avea 800 de locuri, iar volumul de aer pe cap de spectator era de 9,5 metri cub. Holul principal a fost prevăzut cu placaje de marmură, şi la parter şi la etaj. Au fost lăsate două spații laterale pentru lucrări de artă plastică. Şi ele au fost realizate de către Mihai Olos şi Valentina Boştină. Dar lucrările de artă nu au existat de la început. În noiembrie 1968, a fost dat în folosință Cinematograful Dacia. Iar lucrările celor doi artiști au fost plasate în 1971. S-a organizat un concurs, iar Mihai Olos şi Valentina Boştină l-au câştigat.

Ce s-a întâmplat după 1989 se știe. Cinematograful a intrat pe mâna unui bijutier din Satu Mare care a vrut să facă o sală de bingo și alte ciudățenii. Cinematograful a fost distrus, metru cu metru, iar operele de artă ale celor doi artiști au dispărut. Nici în acest moment nu se știe unde sunt, dacă mai sunt.

Tot în perioada în care au fost ridicate aceste două clădiri emblematice pentru oraș, s-a lucrat foarte mult în Baia Mare. În acei ani, a apărut prima schiță de sistematizare a orașului, realizată de Ema Fab, arhitect cu multă viziune. Atunci au fost trasate pe planșeta orașului marile bulevarde și clădirile emblematice. A fost ridicat actualul Hotel Carpaţi. Atunci se numea Hotel Gutinul.

Alți doi arhitecți importanți ai Băii Mari sunt Oxana și Gheorghe Florescu. Oxana Florescu a fost arhitectul-șef al județului, iar soțul domniei sale a fost cel care a proiec­tat Sala Sporturilor, dar și ansambluri de blocuri deosebite și alte construcții minunate din Baia Mare. Să amintim linia de blocuri din zona parcului Mara, colț cu fosta Casa Vacanței.

Toți acești arhitecți și ingineri, dar și alții - este o listă lungă - au pus umărul la dezvoltarea orașului. Sperăm că noile proiecte aflate în discuții să fie realizate de arhitecți și ingineri la fel de „meseriași”.