Cea mai ambitioasa editie TIFF

Mihai Chirilov este unul dintre cei mai apreciati critici de film din Romania si nu numai. A fost director artistic al Festivalului International de Film Transilvania (TIFF), inca de la prima editie. Iar dupa ce Tudor Giurgiu a ocupat postul de director al Televiziunii Romane, a devenit director TIFF. Intr-un interviu acordat in exclusivitate GAZETEI de Maramures, Chirilov vorbeste degajat despre TIFF 2007, filmul romanesc, in general, si filmul lui Mungiu, in special. Reporter: Un film premiat cu Palme D’or, doua locatii, invitati de marca... Putem vorbi de cea mai importanta editie TIFF de pana acum? Mihai Chirilov: Da, putem vorbi de cea mai ambitioasa, pe de o parte, din cauza celor doua orase, pentru ca locatii sunt mai multe. E vorba de Cluj Napoca, locatia traditionala a festivalului din 2002 incoace, si de Sibiu, unde Festivalul se desfasoara pentru prima oara in acest an. Si in fiecare oras sunt mai multe locatii, mai multe cinematografe, se intampla mai multe lucruri in paralel. Iar lucrul asta presupune o logistica foarte complicata, filme care fac naveta, invitati si echipa. Suntem aproape la jumatatea festivalului si pana acum lucrurile au mers bine. Rep.: De ce o desfasurare simultana a festivalului? M.C.: Pentru ca ideea noastra de la inceput, de cand am numit festivalul asta Transilvania, a fost sa nu il izolam intr-un singur oras, ci sa-l itineram in mai multe orase importante din Transilvania. Am asteptat insa sa educam un public, pentru ca in Romania, cel putin pana in 2002, nu a existat o cultura a festivalului de film, a ceea ce inseamna sa vezi zeci de filme intr-un numar foarte mic de zile si sa fortezi oamenii sa aleaga intre locatii si asa mai departe. Cred ca in 5 ani am reusit sa educam publicul din Cluj si cred ca a sosit momentul sa ne extindem un pic. E o idee a noastra mai veche de a face aceasta caravana TIFF in mai multe orase importante din Transilvania si, sigur, pe undeva faptul ca Sibiul a fost botezat capitala culturala europeana ne-a ajutat foarte tare pentru ca exista aici o ciocnire de energii, foarte multa lume interesata de cultura, exista o infrastructura alternativa pusa la punct pentru a favoriza proiectiile. Rep.: Asta inseamna ca anul viitor veti cauta si alte locatii pentru TIFF? M.C.: Cred ca avem toate motivele sa continuam si la anul. Si apoi, treptat, treptat o sa vedem unde ne mai extindem pentru ca este foarte important sa facem asta la un moment dat. Rep.: Putem spera si la un TIFF in Baia Mare, la un moment dat? M.C.: Putem spera la un TIFF in orice oras important din Transilvania in care exista o infrastructura care sa favorizeze proiectia de film, sa existe niste statistici care sa demonstreze ca publicul din orasul respectiv are un interes pentru cinema, sunt mai multe lucruri de luat in calcul pentru ca fiecare zi costa, cultura la noi a cam ajuns sa fie un business si toate lucrurile astea trebuie luate in calcul. Sunt niste lucruri pe care incercam sa le facem pas cu pas, din fericire festivalul a reusit in 5 ani sa devina o institutie si teoretic, in viitor, in urmatorii 5 ani sa zicem, ar trebui sa-si permita sa se extinda ca o caracatita. Si sa suporte eventualele cheltuieli pe care le presupune expandarea asta. O mica loterie Rep.: De ce, in general, filmul romanesc e apreciat intai afara si abia apoi in Romania? M.C.: Eu cred ca e o chestie valabila nu doar cu filmul romanesc. Vorbim aici de trei festivaluri mari, internationale, in care orice regizor isi doreste sa participe, si in care filmele se arata in premiera. Evident, primul feedbeck este cel al tarii in care se intampla evenimentul. Un film cum ar fi sa zicem filmul lui Mungiu daca ar fi fost aratat in Romania intr-un festival de film, si-ar fi compromis sansele de a merge intr-un festival mare de film, de a castiga un premiu si de a castiga evident o reputatie. De aceea exista aceasta goana a cineastilor de pretutindeni de a fi prezenti cu filme in premiera la Festivaluri mari. Sigur e un mecanism, e o chestie automata, problema mi se pare alta. Faptul ca un succes la un festival mare cum e Cannes, cum a fost cel al lui Cristian Mungiu, nu atrage de la sine un succes in tara de origine. E o mica loterie. Nu e o garantie faptul ca un premiu la un festivalul mare ii transforma pe cronicarii din Romania in cronicari care sa laude filmul respectiv. „Un film foarte ofertant, complex, sofisticat” Rep.: In calitate de critic, despre filmul lui Cristian Mungiu? M.C.: Este genul de film care face bine unui critic, e genul de film despre care un critic poate sa scrie foarte mult, pentru ca este un film foarte orfertant, complex, sofisticat. Daca ar fi sa rezum in cateva cuvinte calitatile filmului lui Mungiu vedem ca, pe o parte el reuseste sa recupereze un trecut sa-i spunem recent, si sa faca procesul acelei perioade fara a face lucrurile astea manifest, pentru a le arata cu degetul si inglobandu-le intr-o poveste foarte coerenta cu oamenii obisnuiti, cu o poveste foarte romaneasca, dar in acelasi timp foarte universala. Este un film care se inscrie pe undeva in tendinta noului film romanesc care privilegiaza filmul minimalist, filmul de buget mic, fara mari desfasurari de forte, dar in spatele caruia ghicesti o gandire foarte profunda, practic a fiecarei secvente, cu actori foarte tineri, care joaca foarte cinematografic, si nu teatral. Ceea ce se intampla acum in filmul romanesc este o afirmare a unui cinematograf de tip realist, care tine insa la pachet si cu un pariu stilistic fenomenal, e vorba de toata munca asta, aici o sa intru in detalii foarte tehnice, e vorba de scene foarte lungi, de 8-9 minute, fara nici o taietura, in care actorii trebuie sa-si stie rolurile la perfectie. Avem de-a face cu actori foarte profi care sunt in stare sa duca o scena foarte lunga, dar si cu un regizor a carui virtuozitate stilistica e impresionanta. Si astea sunt lucruri care au contat foarte mult si la festivalul de la Cannes si care sper sa conteze si la TIFF. Sigur, aceste calitati sunt sustinute si de o poveste foarte puternica despre compromis, responsabilitate, solidaritate, sunt foarte mute teme puse acolo in film. Ioana LUCACEL ioana@gazetademaramures.ro