Ce ucide in Africa?

* 1, 2, 3, 4, 5, 6 secunde. O noua infectie cu HIV s-a produs in timp ce ati numarat in gand. Ca vine de la ceva maimuta sau ca a fost o inginerie de laborator, nu stim sigur, cel putin nu noi. Ce e sigur insa e ca virusul HIV lasa anual milioane de copii orfani. Pe o harta a lumii, Mozambicul e marcat cu rosu in ceea ce priveste rata populatiei infectate cu virusul ce duce la SIDA. Malaria e si ea responsabila pentru alte zeci, sute de mii de morti anual. Cel mai mare dusman de combatut a fost insa prejudecata. Mozambicul e o tara a amalgamurilor, influentele crestine si islamice se impletesc cu religiile traditional africane. Un profesor mozambican mi-a explicat intr-o zi cum, pe vremea cand era copil, leacul impotriva muscaturilor de sarpe se facea din capul sfaramat al reptilei. Curandeiro, sau vraciul-vindecator al satului amesteca praf de roca cu pulberea facuta din oasele craniene ale sarpelui, apoi lua o lama, facea o taietura pe bratul fiecarui tanar din sat si punea acolo cateva game din amestecul respectiv. Era convingerea generala ca, in acel moment, om si lighioana deveneau frati si niciunul nu ii va face rau celuilalt cat vor trai. Apoi a aparut HIV in Africa. Lama folosita in comun devenise acum purtatoarea nemilosului virus. O data cu aparitia SIDA in societatea africana, a aparut si stigma. Milioane de oameni au murit inainte de vreme din cauza rusinii de a merge la medic sa ia tratamentul ce le-ar fi prelungit viata cu cativa ani, macar cat sa isi vada pruncii mari, cat de cat pe picioarele lor. Stigma si iresponsabilitatea au facut si mai multe victime, partenerii de viata si-au ascuns statusul HIV unul altuia, infectandu-se, culminand cu infectia copiilor nou-nascuti. Trebuia facut ceva, pentru ca HIV nu intreba ce profesie sau varsta ai, nici cate suflete depind de tine si de capacitatea ta de a munci. In anul 2000, Federatia internationala Humana a implementat in Zimbabwe un proiect numit Total Control al Epidemiei, cu scopul de a lupta impotriva raspandirii virusului HIV si de a oferi celor deja infectati accesul la tratamentul ce le poate prelungi speranta de viata. Astfel a pornit o campanie „militara” impotriva HIV/ SIDA. Organizatia ADPP, co-fundatoare a miscarii Humana, a implementat TCE si in Mozambic. Ideea proiectului e ca doar oamenii se pot elibera de epidemie, dar au nevoie de informatie, de sfaturi pertinente, de suport moral si uneori material. Astfel se alege de fiecare data o zona populata de 100.000 persoane expuse infectiei cu HIV, se pregatesc 50 de ofiteri de camp, fiecare din acestia trebuind sa mearga din usa in usa sa consilieze 2000 de persoane sa faca testul HIV, sa faca public, cel putin familiei, rezultatul testului, sa isi ia responsabilitatea schimbarii de comportament sexual, alimentar si social. Cate 10 ofiteri de camp se organizeaza in patrule, tin cursuri despre preventie HIV in scoli, biserici, fabrici, distribuie prezervative si incurajeaza populatia vizata sa accepte sa traiasca pozitiv, sa nu permita stigmatizarea celor deja infectati si sa depuna un efort comun in stoparea raspandirii virusului. Pentru o persoana infectata cu HIV, contractarea unei malarii poate complica serios lucrurile, astfel ca ofiterii TCE incurajeaza folosirea plaselor de tantari tratate cu insecticid adecvat. Alimentatia e un factor elementar in asigurarea unui nivel de viata normal pentru o persoana seropozitiva, dar virusul nu alege dupa conditie sociala, astfel ca multi dintre cei infectati nu au acces la o dieta echilibrata in minerale si vitamine. TCE recomanda si ajuta cu stabilirea gradinilor pentru consum propriu. Un alt raspuns la problema HIV/ SIDA e proiectul HOPE, care pe langa centrele de testare si consiliere, mai are grija de orfanii proveniti din familii unde parintii au murit din cauza HIV. Am vorbit cu ofiteri de camp si lideri de proiect spre a vedea cum a primit societatea mozambicana un demers ce inevitabil s-a lovit de tabuurile culturii africane. Ei bine, discutiile despre sex au intampinat o oarecare rezistenta, dar numarul mare de morti cauzate de SIDA a dat de gandit comunitatilor. Secretul a fost contractarea de localnici spre a deveni ofiteri de camp si a nu lasa aceasta sarcina pe seama strainilor, deoarece primii vorbesc si dialectele locale, fapt ce aici confera mai multa incredere. Lupta cu prejudecatile e probabil cea mai grea parte, spun unii din ei, dar au gasit metode artistice de a lupta cu ele. Teatrul, muzica si benzile desenate sunt doar cateva din modalitatile de a transmite in masa mesajul: doar oamenii se pot elibera de epidemie, prin comportament adecvat. Adriana SZABO