Ce se mai aude despre Al-Qaida?

Summitul de la Madrid consacrat terorismului si democratiei si desfasurat la 1 an de la atentatele din 11 martie a fost o contributie esentiala pentru afirmarea valorilor umane in fata barbariei si un apel lansat cooperarii internationale, indispensabila pentru a face fata amenintarilor care ne afecteaza viata si modul nostru de trai. In termeni de eficienta, pentru a eradica si preveni violenta, dezbaterile summit-ului de la Madrid au fost marcate de doua greseli metodologice importante, noteaza La Vanguardia, citat de Rompres. In primul rand, abordarea terorismului de pe pozitii singulare, conform tezei presedintelui George W. Bush. Am putea vorbi despre asa ceva daca din aceasta categorie ar face parte orice violenta indreptata impotriva civililor cu scopul de a induce teroarea. Insa oricat de utila ar fi o definitie a terorismului, in termeni de propaganda politica, in practica lupta impotriva terorismului este mult mai dificila. A pune pe acelasi plan gherilele columbiene FARC, Al-Qaida, ETA, IRA, militiile americane (Oklahoma), secta Aum Shinrikyo (metroul din Tokio) si o lunga lista de actiuni teroriste inseamna sa-ti arogi dreptul de a reprima aceste acte, fara a preveni sau a tine cont de cauzele lor. Iar reprimarea este ineficienta cand este vorba de persoane sau organizatii ce urmaresc martiriul. A doua greseala este aceea de a crede ca democratia este antidotul. Intr-adevar, este necesara prezervarea democratiie noastre, amenintate de atitudinile revansarde si de manipularile proprii tendintelor antidemocratice. Dar a gandi, cum face insusi presedintele Bush, ca totul poate fi aranjat prin alegeri, oricat de valoroasa ar fi democratia politica, este putin fortat. Poate fi o solutie numai in conditiile unei societati libere, structurate in functie de cultura si istoria sa, bazata pe respectarea drepturilor omului si in care institutiile politice si juridice sa functioneze. Lumea este plina de democratii politice care nu sunt decat o farsa la adresa cetatenilor lor. A gandi ca se poate impune o democratie prin ocupatie si masuri coercitive directe sau indirecte, pentru a propulsa la putere elitele prietene care sa functioneze conform criteriilor noastre, este o greseala grava. Trebuie aparate oriunde in lume valorile pe care le consideram juste, dar nu le putem impune prin metode de prevenire a terorismului, pentru ca acesta a fost intotdeauna argumentul colonizatorului-civilizator la adresa „salbaticilor” si pentru ca impunerea din exterior nu face decat sa intareasca rezistenta interna prin orice mijloace. Prevenirea violentei asasine Prin urmare, cum se poate preveni violenta asasina a carei prezenta invizibila ne afecteaza viata? Vom incerca sa raspundem tinand cont de cei care au semanat moartea la 11 martie la Madrid: Al-Qaida. Ce se mai aude de Al-Qaida? In esenta stim urmatoarele: 1. Ca raspuns la invazia Afganistanului si arestarea sau moartea unui mare numar de militanti mai ales in Pakistan in sud-estul Asiei, dar si in Arabia Saudita, Franta, Italia, Germania si Spania, Al-Qaida si-a accentuat descentralizarea, si-a sporit autonomia nucleelor sale si si-a restrans la minimum conexiunile in retea. Nu pare sa mai existe un centru de control operational, se presupune ca Ben Laden se afla undeva ascuns in muntii de la frontiera dintre Afganistan si Pakistan, dupa ce americanii l-au facut scapat din refugiul sau din Tora-Bora. Functia lui Osama Ben Laden si cea a adjunctului sau, Al-Zawahiri, este in primul rand simbolica, de propaganda mediatica. 2. Principalul efort al Al-Qaida s-a indreptat spre rezistenta fata de ocupatia din Irak. Inainte de razboi, Al-Qaida nu exista in Irak, acum da, cu Al-Zarqawi drept reprezentant autoproclamat al lui Ben Laden. Este o forta importanta, chiar daca minoritara si autonoma, in lupta din Irak. Obiectivul sau este de a face din Irak ceea ce a fost Afganistanul sub Uniunea Sovietica, atragand mii de voluntari din intreaga lume. 3. In restul lumii, inclusiv in Spania, ceea ce exista sunt grupari locale islamiste radicalizate care mentin o legatura cu emisarii retelelor islamice ce s-au creat in jurul proiectului jihadului lansat de Al-Qaida. Expertul in probleme de terorism David Ronfeldt este de parere ca in celulele Al-Qaida se reproduc structurile tribale traditionale: se construiesc pornind de la relatiile familiale, personale, de localitate si origine. Noile triburi cauta frecvent resurse pentru atentate si actioneaza pe cont propriu, in cadrul strategiei generale enuntate de liderii simbolici (de exemplu a pedepsi Spania pentru alianta stransa dintre fostul premier Aznar si presedintele Bush). 4. Au existat multiple atentate ale gruparilor islamiste radicale in Orientul Mijlociu, Pakistan, India si sud-estul Asiei; si nici un atentat in SUA. Expertii cred ca acest lucru nu se datoreaza serviciilor de securitate, ci faptului ca resursele centrale ale Al-Qaida au fost intotdeauna limitate, mai ales acum. Atentatele din 11 septembrie s-au bazat pe un plan simplu, pregatit indelung, cu putine resurse si care a beneficiat de incompetenta serviciilor secrete ale SUA. Exista insa multe metode pentru a semana teroarea. Totusi, in aceste cazuri autorii au nevoie de un minimum de infrastructura si de resurse greu de obtinut. Expertii sunt azi de parere ca exista un proces de reconstructie a unui comando central al Al-Qaida, care sa nu fie neaparat legat de Osama Ben Laden si care pregateste o actiune spectaculoasa in SUA sau in Marea Britanie, posibil cu un gaz letal, fara a elimina totusi posibilitatea unui atac chimic sau radioactiv la scara mica. Suficient pentru a mentine lumea sub teroare. Strategii antiteroriste In fata acestui tip de functionare in retea sporadica cu initiative autonome coordonate mediatic, cu utilizarea Internetului, nu pentru a organiza ci pentru a comunica cu lumea intreaga, strategiile antiteroriste actuale sunt putin eficiente. Cooperarea in materie de politie internationala este importanta, dar nu poate detecta grupurile minuscule latente. Si, pe de alta parte, serviciile secrete sufera de pe urma conditionarilor politice care le limiteaza cooperarea. Lupta impotriva saraciei este un obiectiv laudabil si necesar pentru stabilitatea planetei, dar nu are nici o legatura cu gherilele FARC sau reteaua Al-Qaida. De aici si marea contributie a Summitului de la Madrid si propunerea lansata de premierul Jose Luis Rodriguez Zapatero si sprijinita de secretarul general al ONU, Kofi Annan, a unei aliante a civilizatiilor. Ceea ce inseamna in plan international respectarea valorilor fiecaruia, reafirmandu-le totodata pe ale noastre; inseamna stabilirea de legaturi diplomatice publice, nu de la guvern la guvern, ci de la societate la societate, precum si renuntarea la interventia militara sau la presiunea politica in numele actiunii noastre civilizatoare. Aceasta mai inseamna si acceptarea unui multiculturalism aici, in Europa, unde, in definitiv, exista o puternica minoritate musulmana. Trebuie reamintit ca originea terorismului Al-Qaida este bazata pe sentimentul de umilire si al prejudecatii cotidiene. Numai cand musulmanii de acasa se vor simti egalii nostri, fara a renunta insa la a fi musulmani, vom seca apele tulburi in care pescuieste Al-Qaida. La Vanguardia