Ce ne-a şoptit lumea

Se spune că, un domn sindicalist, devenit peste noapte ministru, visa la un post de senator. Şi, ministru fiind, i s-a făcut „moftul” de a candida pe un colegiu care nu i se cuvenea lui. Atunci când i s-a reproşat nedreptatea, scuza a fost: „aşa e politica”. Acum, încolţit de ANI, ministru se plânge în comunicate că i s-a făcut o nedreptate şi caută argumente şi scuze pentru asta. Răutăcioşii au găsit deja răspunsul: „Aşa e politica”.

Senatorul antigravitaţional

Evrika! Există antigravitaţie! A fost descoperită de senatorul Liviu Titus Paşca. După ce a „uitat” să treacă venitule soţiei încasate de la propriul cabinet senatorial, Paşca a revenit cu o declaraţie de avere corectă, anunţând că efectul omisiunii sale, care pe lege înseamnă „fals în acte” e şters. Convenabil, nu? Oare alegătorii de ce nu pot reveni asupra deciziei de vot?

Cine e pe primul loc?

Un cititor nemulţumit ne-a trimis la redacţie o întrebare: „Dragă redacţie, vă rog să-mi răspundeţi a cui campanie vi se pare mai penibilă, dintre cei doi Liviu Pop şi Paşca?”. Am considerat că răspunsul trebuie analizat după 3 criterii: slogan, realizări şi logică. La primul criteriu, ambii stau la fel de bine, sau mă rog, de prost. Pop se crede „vocea Maramureşului la Bucureşti”, iar Paşca îndeamnă: „Curaj! Du schimbarea până la Victorie”. La al doilea criteriu, diferenţa dintre competitori e că deşi nu au făcut nimic palpabil, Pop cel puţin se laudă. Iar al treilea criteriu îl pică amândoi cu brio. Deci, spuneţi voi, cine să ia coroniţa?

Onoarea, cât e onoarea?

Un senator cu pretenţii de intelectual din Maramureşul Istoric, tot vorbeşte în stânga şi-n dreapta de doctrine şi candidaţi. Senatorul uită însă că Dreapta înseamnă şi onoare, respectarea cuvântului dat şi ...plata datoriilor electorale. Deci mai uşor cu doctrina, dom’ senator şi mai multă grijă la angajamentele de plată!