Ce n-am avut si am pierdut

M-am tot gandit cum ar fi sa scriu doar despre magica Steaua, spre disperarea mustacita a filfizonilor, „cum, iti place fotbalul?” In acest oras cladit nu pe inteligenta, ci pe bataturile si silicoza minerilor, cravata de dandy se leaga la gatul discutiilor sterile de doi lei - in care fiecare are pretentia ca e cel putin un Platon local - deci e de bon-ton sa dispretuiesti, cica, „vulgul”. Nu am sa va marturisesc iubirea si respectul pentru Steaua, nici indiferenta fata de Dinamo (il las „cainilor” - tatalui meu, lui Catalin sau lui Aurelian), nu am sa scriu nici macar despre un Rapid („ce-a luat-o peste bot”, pentru platonieni) asezat unde-i e locul, acum ca a pierdut. Si asta si pentru ca eu am pierdut in aceasta saptamana. L-am pierdut pe Ioan Balin, una din mintile sclipitoare ale Maramuresului, unul dintre putinii cu adevarat interlocutori ai acestui targ acoperit cu mazga mediocritatii. Chiar daca ne-am contrazis uneori in privinta scopurilor si tacticizarii razboaielor din presa locala, a incercat aproape intotdeauna sa-mi demonstreze ca frange pe picior semnul minus pentru a-l transforma cu ajutorul filosofiei in +. Boem, contestat uneori – ca orice mare inteligenta, protestatar, erudit, „enervant” de cult, a plecat pentru a ne lasa pe mana unei intelectualitati a comunei Baia Mare pe care el o dispretuia surazator. Cred ca se distreaza de minune acum... Mi-am pierdut increderea in sondaje, pentru ca am vazut rezultatele ultimului dintre ele. Daca n-as fi analizat procentele, as fi fost nedrept, creditandu-l pe Hoban de hiclenie. E un fel de opera maximus, la scenarii se crede as, si ii si place sa i se mangaie orgoliul ca e olecuta dintr-un Hrebenciuc local (oricum, grij’ cu pianu’ pe scari, maestre, ultimele combinatii sunt ridicol de subtiri...). Cazand varianta asta, ma intreb cine-i omul care a lucrat cu ditamai pompa la unele cifre ale sondajului sau daca intr-adevar asa arata optiunile alegatorilor, deci iata-ma alergand strasnic dintr-o parte in alta, nedumerit, mai ceva ca eroicul „nu pazi casaaa!!” O oarescare casa a deciziilor incearca sa pazeasca si primarul Cristian Anghel, din ce in ce mai greu in ultima vreme. Ultima dovada este sedinta extraordinara a Consiliului Local (convocata la scurt timp dupa alta), in care s-a dezbatut proiectul din Parcul Tineretului. Fara a intra in detaliile tehnice, respingerea si a doua oara a unui proiect este un semnal clar pentru Anghel. Regruparile din C.L., uneori intamplatoare sau pe interes, l-au lovit din plin pe primar de aceasta data, pe o sedinta ce parea a fi „rezolvata”. Si incep sa-mi pierd increderea in capacitatea lui Anghel de a dinamita ocultele intelegeri ale consilierilor, pentru ca, iata, a luat bataie ca la fasole, mai ceva ca Betis Sevilla. Si cum, n-am castigat nimic in aceasta saptamana? Ba da, doua poante. Ati auzit ca a fost sparta sala de trofee a Rapidului? S-au furat doua scaune si-o carpeta. Si pentru tatal meu, Catalin si Aurelian: un suporter dinamovist intra in magazinul cu articole sportive al clubului si cere un tricou. Vanzatorul, firesc, il intreaba: doriti de portar, de jucator de camp sau de arbitru? Adios. V-am salutat. Stiu, sunt neserios. Ce n-am avut si am pierdut? Dan PARCALAB dan@gazetademaramures.ro