Ce aveţi cu noi, fraţilor? / Maramureşul condamnat, în continuare

Maramureşul se află într-o situaţie complicată, grea şi devine pe zi ce trece o zonă ce va rămâne de căruţa României. Chiar dacă forţăm nota, chiar dacă greşim, mai bine să o facem noi, credem că trebuie să spunem maramureşenilor perspectivele sumbre ce devin tot mai vizibile. În urmă cu aproape zece ani, GAZETA de Maramureş lansa un material-apel prin care le ceream conducătorilor să scoată judeţul din izolare. Textul, cei mai mulţi nu vor recunoaşte, a fost folosit, chiar şi pentru redactarea unor materiale parlamentare cu ajutorul cărora, aleşii maramureşenilor, de la orice nivel, au mimat interesul pentru nordul ţării. Astăzi revenim cu un nou apel, având în vedere că este campanie electorală, iar candidaţii vin cu soluţii, propuneri care încep să devină un fel de bulă de aer.

Nu spunem că este cineva de vină, de vină sunt toţi, dar situaţia de acum este mai gravă ca atunci. Nordul ţării este luat în calculele conducătorilor doar atunci când trebuie să primim un exemplu de cum s-ar dori să fie România din visurile conducătorilor. Maramureşul, brandul ţării, este confundat, de multe ori, cu judeţul vecin. Unii dintre cei care au condus ministere au avut cu această zonă probleme de ordin minoritar. Se crede că Maramureşul are o populaţie maghiară însemnată, suntem confundaţi cu Satu Mare. Nu că ar avea o mare însemnătate şi totuşi are. În perioada postdecembristă, UDMR a dus o politică destul de ciudată. Sub umbrela drepturilor pentru minorităţi, s-a ajuns în momentul de faţă să avem disputa pe tema ţinutului secuiesc, dar această regiune este legată cu fire invizibile de zona Satu Mare-Bihor şi prin jocul geografic şi Maramureşul.

Politicienii maghiari, dar şi cei români, afirmă că nu este vorba de aşa ceva. În mod neoficial, în schimb, se afirmă că desenarea unei zone de influenţă maghiară cuprinde această parte de România. Pe cale de consecinţă, în ultimii zece ani, Maramureşul a fost scos din cărţile dezvoltării pentru a nu oferi, ipotetic, o regiune foarte utilată. Ca exerciţiu de imaginaţie, luaţi harta României şi puneţi-o pe perete, acea hartă care are trecute drumuri, şosele, căi ferate, aeroporturi, autostrăzi, economie etc.

Sunt două pete albe: Maramureşul şi Harghita şi Covasna.

Faceţi o comparaţie cum arătau celelalte regiuni în urmă cu zece ani şi cum arată acuma. Dacă la noi pata albă se menţine, în judeţele considerate sărace sunt drumuri de UE, sunt zone economice puternice şi în creştere.

Unii ar putea spune că în scenariul nostru este o greşeală: Am vorbit de Satu Mare, dar nu îl trecem ca pată albă, având în vedere că este al doilea pol al puterii maghiare din ţară. Aşa este, dar spre deosebire de Maramureş, Satu Mare a avut politicieni la vârful puterii, oameni care au tras pentru zona lor. Aşa cum au şi acuma, să amintim doar de ministrul Transporturilor.

În continuarea poveştii noastre, amintim că economia Maramureşului a fost distrusă cu bună ştiinţă. Mineritul neferos a fost închis, metalurgia neferoasă a fost închisă. În Baia Mare se producea 70% din producţia de cupru şi plumb a României. Aici se produceau peste două tone jumate de aur, iar România avea poansonul de ţară. Aveam aur marcat şi făceam parte din clubul select al ţărilor producătoare de aur, cele care stabilesc preţul aurului la bursa de la Londra. Maramureşul a ieşit din toate jocurile economice importante, dispărând activităţile miniere şi metalurgice, au dispărut şi ale întreprinderi industriale productive. Mai avem un singur agent economic pe industrie productivă, o întreprindere privată cu 300 de angajaţi.

Nu trebuie să fii deştept ca să îţi dai seama că nu este o simplă întâmplare tot ce s-a întâmplat în Maramureş-plai cu flori.

Noi, GAZETA de Maramureş, am solicitat în nenumărate rânduri, celor care s-au aflat la cârma judeţului, a municipiului reşedinţă de judeţ, o mai mare implicare în rezolvarea acestor probleme ce vor duce la final, unul probabil dorit, la dispariţia unei zone care a avut neşansa să se afle la intersecţia unor drumuri politice între cei care au puterea şi fac ce vor cu ea.

Este o constatare de presă, dar avem şi unele argumente, dincolo de discuţiile private cu mulţi conducători în care ni se dă dreptate. De exemplu, povestea cu regiunile de dezvoltare economică.

În 1997, în urma presiunilor europene, care au cerut o reformă administrativă şi teritorială în România, s-a făcut un prim pas. Au fost înfiinţate cele opt Agenţii de Dezvoltare economică. Noi facem parte din ADR Nord-Vest. Povestea este foarte interesantă, chiar dacă am mai spus-o. Aceste agenţii au fost făcute după modelul landurilor germane. ADR N-V a fost înfiinţată cu sediul în Baia Mare, pe strada George Coşbuc (Palatul administrativ). S-a ales Baia Mare, deoarece atunci eram peste oraşele importante din acest perimetru. Chiar dacă pare ciudat, chiar şi peste Cluj. Nu ne referim la mărime şi zona academică. O astfel de situaţie nu a fost acceptată de politicienii care ştiau ce va urma şi rolul acestor ADR-uri. Altfel, entităţi fără personalitate juridică. Telefoanele roşii au funcţionat, iar conducătorii Maramureşului nu au fost destul de bărbaţi pentru a se opune presiunilor mari care au venit de peste tot. Pentru o zi, Baia Mare a fost capitala ADR N-V. După care s-a mutat la Cluj.

Ca o ironie a sorţii, pe acte oficiale, chiar în urmă cu un an sau doi încă era trecută adresa din Baia Mare ca sediu al Colegiului Director.

Mulţi spun că nu este mare lucru. Noi spunem că este! Clujul a fost cel mai mare câştigător în aceşti peste zece ani la fonduri oferite, atrase etc. Ei au luat cea mai consistentă felie din tortul finanţărior care s-au derulat prin ADR N-V. După ei, Bihor, o axă care a avut grijă să scoată din cărţile banilor Baia Mare-Maramureş. Sunt lucruri nevăzute, ştiute doar de cei care se ocupă cu proiectele de finanţare. Nu putem explica, deschis, oamenilor le este frică, dar există poveşti cutremurătoare cu privire la modul în care se câştigă finanţări, cum se joacă o mână de oameni cu destinele unor zone cu milioane de români. Să spunem că la momentul acela, Oradea se află la coada clasamentului, între oraşele din ADR N-V, acum este pe locul doi. Satu Mare era la fel, acum este imediat după noi. Noi am rămas încremeniţi şi mergem în jos.     

Odată cu schimbarea guvernului, au fost aruncate în media ideile cu privire la rezolvarea problemei reorganizării administrativ-teritoriale. Chiar s-a spus că în 2013 ar putea avea loc alegeri regionale, un fel de guvernare regională. S-a lăsat să se înţeleagă că actualul guvern agreează o împărţire a României pe desenul ADR-urilor. În acest caz, noi, Maramureşul, vom pierde cel mai mult. Vom deveni un judeţ de mâna a doua. Aşa cum suntem şi acum. Singura diferenţă este că în acest moment noi mai sperăm că vor veni cei care să ne salveze.

O chestiune complicată şi greu de realizat fără sprijinul politicienilor. Din păcate pentru noi, unii dintre ei agreează această soluţie. O capitală de regiune la Cluj, iar Baia Mare un punct de lucru.

Noi considerăm că prin o astfel de împărţire vor creşte diferenţele între judeţe. Cele bogate, mai dezvoltate vor deveni şi mai bogate şi mai dezvoltate, iar cele sărace se vor afunda tot mai mult în mocirla neputinţei

În 2013 se termină, oficial, perioada de planificare financiară care s-a făcut în România anihilând regiunile. Regiuni care s-au desenat nu după cerinţele UE, adică regiuni de un milion sau două milioane de locuitori, ori patru. Nu! Noi avem nişte regiuni care sunt un surogat a ceea ce ar fi trebuit să fie şi a ceea ce s-a dorit de fiecare baron local din România. Până în 2013 este prima perioadă de absorbţie a fondurilor structurale şi, având în vedere modul în care decurge această operaţiune, noi înghiţim minciunile noastre, adică ale celor care conduc, hotărăsc şi îşi dau acordul. România se află într-o situaţie complicată.

În cadrul UE se foloseşte sintagma: „Europa regiunilor, nu Europa statelor”, ca atare, UE, prin instituţiile acreditate, ne-a invitat ca până în 2013, cu încă doi ani de graţie, pentru că am fost repetenţi până acum, să venim să facem planificarea multianuală pe regiuni, şi POR-ul (Programul Operaţional Regional), care are jumătate din suma ce se cuvine României, să se dedice regiunilor în aşa fel încât să nu fie un program identic pe fiecare regiune. Şi de aici începe un joc şi mai interesant.

Guvernarea Ponta a scos din zona guvernamentală, pentru prima oară în 20 de ani, UDMR-ul. Ar putea fi o şansă pentru noi, Maramureşul. Altfel, lucrurile erau tot mai vizibile, concentrarea maghiară în Satu Mare, dar şi jocul de la noi, subprefect maghiar şi aşa mai departe. Acum, avem posibilitatea de a reveni, oarecum, în cărţile importante.De circa trei ani, la statistică se fac raportări pe structura unor mari regiuni, respectiv patru: Moldova, Ardealul, sudul şi Bucureştiul.

Noi suntem RO001. Ar putea fi un mod de împărţire regională şi s-ar îndeplini cerinţele UE. Regiuni de câte 6 milioane de locuitori. Suntem pe acolo. Este foarte important, în schimb, ce se întâmplă în jos. De la aceste patru structuri mari trebuie să se înfiinţeze regiuni de câte un milion, sau două, ceea ce ar duce la desfiinţarea multor comune şi oraşe ce nu îşi au rostul nici acum. S-ar înfiinţa plasele, de exemplu.

Trebuie construit în sus şi în jos. La bază obligatoriu ar trebui UAT (unităţi administrativ-teritoriale) care să respecte cerinţele UE, În Maramureş, un judeţ cu 500 de mii de locuitori, am avea jos, la bază, cinci plase de câte o sută de mii de locuitori. Pasul următor ar fi crearea structurilor administrative intermediare. între cele patru mari, şi cele de la bază. Ar fi judeţele, sau cum s-ar numi, de câte un milion de locuitori.

În această situaţie, Europa ar lucra cu regiunile de un milion de locuitori, respectiv POR. Sau nu se mai înfiinţează nimic şi se merge cu cele patru regiuni istorice, iar noi trebuie să ne lipim ca structură de finanţare de Cluj sau Braşov, unde ar fi o capitală de Ardeal. Şi distracţia ar continua.

În cazul finanţărilor, noi, Maramureşul, ar trebui să mergem cu cerere de finanţare pe plasă de câte o sută de mii de locuitori, la centru. Centru care îşi va reţine ca şi până acum 80 la sută din fonduri, restul fiind împărţit muritorilor de rând.

Cam asta ar fi miza şi perspectiva Maramureşului. O variantă a GAZETEI de Maramureş, pe care nu o dorim. Tocmai de aceea, cerem candidaţilor la demnităţile judeţului să promită maramureşenilor că nu vor permită ca această zonă să ajungă la cel mai de jos nivel.

Şi primul lucru, dacă guvernanţii ar spune că batem câmpii, ar fi ca ministrul sătmărean al Transporturilor, Silaghi, să ajute Aeroportul Baia Mare în lucrările de care are nevoie. Baia Mare ar fi cel mai important nod aviatic în nordul ţării. Este o bătălie ascunsă, departe de ochii lumii, între Aeroportul din Satu Mare şi cel din Baia Mare.

Evident că se face totul pentru a ne scoate pe noi din joc. De ani buni!

Domnule ministru arătaţi că sunteţi corect şi faceţi ce trebuie, daţi Băii Mari şansa de a fi ceea ce este.

Vom reveni.