Ce a facut Isus in copilaria si tineretea sa?

Se spune ca aschia care intra sub piele produce febra si nu te lasa in pace, te preocupa, te chinuieste. Cam asa ceva s-a intamplat si cu omenirea. Intr-o zi, Dumnezeu s-a amestecat in viata omenirii prin persoana lui Isus din Nazaret, si lumea nu mai poate scapa de el, desi multi vor sa scape de El cu orice pret. Au fost timpuri cand savantii si istoricii au afirmat ca Isus din Nazaret nici nu a existat, ca este un mit, ca a trait numai in fantezia primilor crestini si ca aceasta fantezie a fost turnata intr-o carte, numita Evanghelia. Chiar si Stalin, in anul 1950, prin Academia Sovietica, a dovedit acest lucru. Stalin a crezut ca a scos aschia de sub piele, dar febra a continuat sa chinuiasca lumea si mai departe. Cand au aflat ca Isus este un personaj istoric, atunci au incercat sa faca din el un om destept si nimic mai mult. Au zis ca Isus a trait in India si in Egipt si acolo a invatat smecheriile de a face minuni, prin hipnoza, prin diferite metode practicate peste tot in lume de niste experti in acest domeniu. Apoi a venit acasa si a inceput sa faca asa-zise minuni, cu care, cum zicea si Sanhedrinul in frunte cu Caiafa: acest mincinos seduce poporul... Dupa altii, cum este J. Brown, Isus n-a murit, ci a supravietuit crucificarii, dupa care, s-a casatorit cu Magdalena... De ce nu? O nunta nu strica niciodata! In cazul acesta, nu inteleg un singur lucru: daca Isus s-a casatorit cu Magdalena, sfantul Petru, in loc sa mearga la nunta sa se distreze, de ce a mers la Roma si a acceptat sa fie rastignit pe colina Vaticanului, cu capul in jos? Moastele sale au fost regasite in anul 1952, sub pontificatul lui Pius al XII-lea... Cartea lui Brown da explicatii si in aceasta privinta... De ce nu? Hartiile suporta orice, numai bani sa iasa... si au iesit multi. Deci aschia continua sa produca febra si va produce pana la sfarsitul veacurilor. Brown nu este singurul care are nevoie de bani... Nebunia textelor apocrife Dar sa lasam toate acestea la o parte si sa ne intrebam: ce a facut Isus in timpul copilariei sale si in timpul tineretii sale? De ce tac evanghelistii in legatura cu acest subiect? Oare ei nu au stiut ce a facut Isus in acest interval, sau nu au vrut sa scrie decat o propozitie despre aceasta etapa? Traim nebunia Cartilor Apocrife, prin care omul modern vrea sa musamalizeze valorile adevarate ale evangheliilor canonizate, vrednice de crezare. Oamenii, care vor sa se scape de Isus, Fiul lui Dumnezeu Intrupat si adevar vesnic, spun ca mai sunt si alte evanghelii, din care putem vedea ca Isus nu era chiar (Doamne, iarta-ma!) usa bisericii. Este vorba de o incercare agresiva si disperata, prin care vor sa faca din Isus un om simplu, si atunci religia crestina nu ne mai obliga la nimic, pentru ca este numai o intelepciune omeneasca. Aceste incercari sunt binevenite pentru cei care niciodata nu au luat in mod serios un catehism in mana, au numai o cunostinta confuza despre credinta. Aceste incercari disperate vin foarte bine pentru cei care au probleme cu poruncile lui Dumnezeu, din cauza carora, religia pentru acesti oameni este o povara permanenta, o remuscare de constiinta permanenta, de care vor sa se scape cat mai repede. Cuvantul grecesc apocrif , inseamna interzis. Intr-adevar aceste carti sunt interzise, dar pentru cine si de ce? Erau interzise in viata primilor crestini, da nu ca sa citeasca, ci era interzisa folosirea lor in cadrul liturghiilor, pentru ca nu sunt autentice, nu sunt garantate, adica nu sunt canonizate, inspirate de Dumnezeu. Biserica catolica nu a interzis niciodata citirea acestor carti in particular. Oricine a putut sa le cumpere, chiar si in Libraria Vaticanului. Timp de 2000 de ani au circulat aceste carti, dar niciodata nu au avut credibilitate. Dar iata ca a venit si vremea lor. Pentru seducerea lumii, au devenit chiar o curiozitate. Ajunge daca ne gandim la cartea lui Brown, evreu american, cu acest titlu: Codul lui da Vinci. Ca sa vedem ce ne-au pastrat aceste carti apocrife, folosesc din ele cate ceva, in cadrul predicii de astazi. Bani si defaimare Problema incepe in mod corect. Fiecare crestin este curios sa afle ce anume a facut Isus in copilaria si in tineretea sa. La varsta de 12 ani, Isus a mers acasa cu parintii lui de la Templu si a disparut din paginile evangheliilor. Reapare la varsta de 30 de ani, cand s-a botezat in raul Iordanului. Despre acest interval evanghelia scrie numai o propozitie: „Atunci Isus s-a intors cu parintii lui acasa la Nazaret si crestea in intelepciune si statura in fata lui Dumnezeu si in fata oamenilor”. Ce a facut Isus in acest interval? Evangheliile sinoptice nu spun nimic, dar sunt foarte vorbarete cartile apocrife. Una dintre ele, Evanghelia araba, vorbeste printre altele despre ce au patit figurile de lut. Cand Isus avea 7 ani, se juca in glod cu copiii de varsta lui. Faceau toti figuri de lut, reprezentand pasari, magari, boi si diferite animale... Copiii s-au certat, fiecare afirmand ca ale lui sunt mai frumoase...Atunci Isus le-a inchis gura tuturor. La porunca lui, figurile de lut au prins viata, au inceput sa alerge, sa sara, pasarile si-au luat zborul catre cer. Era un succes nemaipomenit. Intr-o alta evanghelie apocrifa, lucrurile s-au petrecut altfel. Isus a facut figuri din lut in ziua de sambata. Copiii s-au dus la Iosif, la taica sau, si l-au parat: uita-te, fiul tau lucreaza sambata! Atunci Iosif il cearta strasnic pe copil. In acel moment, Isus a poruncit pasarilor de lut sa-si ia zborul si astfel i-a astupat gura lui Iosif. Mai sunt si alte povesti pline de fantezii, inventii, din care au iesit fel de fel de barfe. Una dintre aceste barfe asa de mult i-a placut unui evreu din America, Brown, incat a facut un roman si un film despre casatoria lui Isus cu Magdalena. Romanul a cucerit aprecierea lumii corupte si a adus miliarde de dolari in buzunarul lui Brown. Acestea este scopul cartii: bani si defaimare. Samanta mantuirii De ce tac evanghelistii despre copilaria lui Isus? Dintr-un singur motiv: Isus si-a petrecut anii copilariei fara sa uimeasca pe cineva cu lucruri senzationale. Era un copil ca toti ceilalti. A trait ca orice copil si tanar de varsta lui. A fost considerat si numit fiul lemnarului, fiul Mariei. Avea o viata traita dupa legea imparatiei lui Dumnezeu, despre care va vorbi mai tarziu, intr-o parabola, in felul urmator: „Imparatia lui Dumnezeu este ca samanta pe care un om o arunca in pamant. Fie ca doarme noaptea, fie ca sta treaz ziua, samanta incolteste si creste, fara ca el sa vada cum.”(Mt. 4, 26) Asa s-a intamplat si cu Isus, samanta dumnezeiasca. Si el a cazut din cer pe pamant. Oamenii au ignorat, si-au vazut de treburile lor: Imperiul Roman ocupa toata Palestina, Irozii se luptau intre ei, imparatul August moare la varsta de 76 de ani... In acest timp, samanta mantuirii, Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, creste, se dezvolta, se maturizeaza, fara ca cei din jurul Sfintei familii sa banuiasca ceva despre misterul mantuirii... O „tacere” plina de-ntelesuri... Mai putem intreba: a invatat Isus carte? Unde a facut scoala? Nu stim nimic, pentru ca evangheliile nu ne dau nici o informatie. Dar, vedeti, pentru rezolvarea acestei probleme, se naste o alta evanghelie (Evanghelia pseudo-Matei), care noteaza ca intr-o zi, un carturar, Zaharia, dupa ce a vazut cum copilul Isus a inviat un alt copil mort, a lesinat de uimire, dupa care s-a ridicat, l-a luat pe copilul Isus de o ureche, si l-a dus la scoala sa invete, pentru ca era destept. Va spun toate acestea, ca sa vedeti cum cartile apocrife au incercat sa satisfaca curiozitatea primilor crestini, care au vrut sa afle ce anume a facut Isus in copilarie. Un lucru este cert. Iosephus Flavius, contemporanul lui Isus, noteaza: „Cea mai mare preocupare a evreilor este educatia copiilor”. E greu de afirmat ca Nazarineanul avea o scoala. Pentru ca consatenii lui Isus intrebau: „De unde are acesta atata intelepciune?” Si totusi, Isus stia carte. Intr-o zi, a scris in nisip cu degetul... a citit scriptura la sinagoga in Nazaret, probabil a invatat si o meserie ca toti ceilalti. De la mama sa a invatat limba materna, aramaica. Si, cum Galilea era plina de tot feluri de straini, Isus stia si latina, si greaca. La proces a vorbit cu Pilat fara translator, intre patru ochi. Inseamna ca stia latina. Tacerea lui Isus din acesti ani ne spune mai mult decat apocrifele barfitoare. Fiul lui Dumnezeu s-a pregatit treizeci de ani in tacere, ca sa vorbeasca trei ani... Cine nu stie sa taca, nu stie nici sa vorbeasca. Cuvantul adevarat nu exista numai intre doua taceri. Societatile moderne, din care Dumnezeu a fost izgonit, sunt caracterizate de zgomote. Emisiunile non stop sunt inventate ca omul sa nu-si mai auda glasul constiintei, sa nu mai auda nimic din tainele dupa care omul pacatos ravneste in mod inconstient. Intr-una din predicile sale, papa Paul al VI-lea spune aceste cuvinte: „O, tacere a Nazaretului, invata-ne reculegerea, fa-ne dispusi sa ascultam inspiratiile bune si cuvintele invataturilor adevarate. Invata-ne necesitatea meditatiei, a vietii interioare personale, a rugaciunii pe care numai Dumnezeu vede in taina...”(Bazilica Bunavestirii, 1964) Francisc HEINRICH, preot romano-catolic