Cazul Pintea Viteazul

  „Cazul Pintea Viteazul”, gândit ca un spectacol de promovare a valorilor populare maramureşene, a marcat împlinirea a 310 ani de la moartea haiducului Pintea, undeva în apropierea zidurilor de apărare ale Băii Mari. Personaj controversat pentru istorici, Pintea a intrat în mitologia populară maramureşeană, personalitatea mitică a acestuia îmbogăţindu-se odată cu trecerea anilor.

În mod evident, scenariul piesei jucate pe scena Teatrului Municipal Baia Mare ţine cont în principal de legendele create în jurul lui Pintea şi mai puţin de datele strict istorice legate de viaţa acestuia, contururile personajului fiind date de iraţionalismul vremii sale, de o lume care s-a hrănit secole de-a rândul din propriile sale imagini, cu deformările arbitrare inerente unei lumi rurale ce şi-a „inventat” un idol.

Tocmai pentru că piesa nu se vrea o restituire istorică, personajul Pintea nu apare în „Cazul Pintea Viteazul”, scenaristul evocându-l prin intermediul celor mai cunoscute legende privitoare la el: haiducul are o comoară ascunsă, este înzestrat cu o putere cu totul şi cu totul neobişnuită, piatra de moară lăsată de el pe pământ dă naştere unui izvor, nu poate fi omorât decât cu trei grăunţe de grâu sfânt şi un plumbuţ de argint, iar calul său poate realiza salturi fantastice. „Pe această dimensiune mitică, exemplară, eroică, simbolică, se bazează şi spectacolul creat de regizorul Gavriil Pinte, un spectacol nu despre un om, ci despre un reper, un personaj a cărui existenţă reală se estompează prin intrarea lui în imaginar, în ficţiunea populară, în istoria care, deformând poate realităţi, formează cu certitudine modele”, afirmă criticul literar şi teatrologul Claudiu Groza.

Toate aceste fragmente de legende, care recompun într-o formă mitică viaţa haiducului, sunt interpretate   într-o manieră inedită de Liviu Topuzu şi Ruxandra Lăzărescu. Momentele importante sunt subliniate de cântece tradiţionale interpretate de Grigore Leşe, un artist arhicunoscut, ce nu mai are nevoie de nici o prezentare. Textul piesei este susţinut şi de siluetele teatrului de umbre la care a apelat Roxana Ionescu, mesajul căpătând în acest fel noi sensuri metaforice. Astfel, prin transferul textului în limbaj vizual, personajul principal apare în cele mai importante, mai dramatice momente ale piesei, metaforizat,  simbolizat, metamorfozat, căpătând, pe alocuri, dimensiuni supraomeneşti.

Jocul de umbre din fundal compensează elementele de decor foarte simple ale piesei.

Fantasticul este explicat prin jocul unor forme decorative, simbolice, cu rădăcini într-o civilizaţie a arhetipurilor, o lume a deformărilor expresive, ce vrea să dea formă unor gânduri, o lume exprimată uneori complex, în forme stranii.

Alături de Grigore Leşe, din distribuţie fac parte Liviu Topuzu, Ruxandra Lăzărescu, Ştefan Mura, Mircea Gligor, Vali M. Popescu, Loredana Maghear, Adrian Pop, Raul Conicica şi Claudiu Pintican. Scenariul dramatic şi regia îi aparţin lui Gavriil Pinte, iar scenografia Roxanei Ionescu. Regia tehnică îi aparţine lui Carol Romok, luminile lui Marin Codrea, Felix Mare şi Sandu Şimonca, iar sonorizarea lui Dan Prodan.

Mai mult decât personajul istoric

„Imaginarul poate fi, de multe ori mai puternic şi mai fecund decât realitatea obiectivă. Imaginarul poate să mişte în realitate mai multe, mai importante lucruri decât realitatea propriu-zisă. Nu m-a interesat să fac un spectacol de teatru documentar. Personajul istoric Pintea e dificil de construit, dacă nu chiar imposibil; informaţiile despre acest caz sunt frecvent trunchiate sau contradictorii. Şi chiar dacă n-ar fi aşa, tot nu m-ar interesa să fac teatru documentar. M-a interesat, mai mult decât personajul istoric, faptul că o mare parte dintre oamenii zonei Maramureşului au avut nevoie, de-a lungul timpului, să fabuleze în jurul acestui personaj simbol, să construiască scenarii mitologice în care regăsim semnele, elementele, articulaţiile marilor mituri ale eroilor luptători sau civilizatori de pretutindeni.

Asta îl face pe Pintea să aibă valenţe universal valabile.”

Gavriil Pinte