Cautand tacerea panzei...

Maria Maris Daraban manifesta o predilectie aparte pentru peisaj. Culorile sale sunt generoase, subtile si pline de lumina. Maria Maris Daraban cauta esentialul si nu anecdoticul, chintesenta si nu accesoriul, durabilul si nu efemerul, peisajele sale redand natura in ceea ce are ea permanent. Artista care obtine efecte cromatice remarcabile isi semneaza panzele simplu: Maria. Reporter: Cum se simte un artist femeie intr-o lume dominata, totusi, de barbati? Maria Maris Daraban: Am trecut de pragul critic. In curand o sa am „cincizeciul”, deci n-o sa mai fiu acuzata ca succesul meu este pur feminin si cred ca, dupa moarte, vor gasi altii solutia de a ma incadra intr-un tipar. Sigur ca, la un moment dat, m-am simtit vitregita de acest handicap al feminitatii, dar pana la urma l-am depasit. Cu greutati, cu toate ca nu m-am incadrat intr-un tipar clasic al artistului. Eu cred ca am fost o mama si o sotie cuminte. Nu am facut parte din arhetipul deja catalogat al artistului nebun. Nebunia mea a venit de altundeva: din curajul de a-mi lua lucrarile in spate, ca pe o cruce, si a depasi continente. Multi s-au intrebat daca succesul meu este legat de feminitate sau de talent, dar nu sunt eu atata de frumoasa... M-as bucura sa am asemenea calitati, dar nu le am... Rep.: Cum ati inceput sa pictati? M.M.D.: E foarte ciudata intrebarea... Mama mea a fost pictor si cred ca ea mi-a transmis acest talent. La un moment dat, m-am intrebat daca este un dar sau un blestem. Este o iubire a lui Dumnezeu aceasta pasiune, sau nu... Mama m-a invatat de mica sa privesc lumea, sa privesc o floare dincolo de forma ei estetica, s-o vad cum se poate transforma. Incet, incet, mi s-a creat o anume sensibilitate. Se poate sa fi fost si nativa. Culmea este ca pana in clasa a patra numai la caligrafie si la desen nu aveam note mari. Desene mele ieseau intotdeauna din cadru, pentru ca eram foarte expansiva. Desenam si pe peretii casei... Am cazut la examenul de pian, in clasa a cincea, dar noul profesor de desen a remarcat aceasta exuberanta cromatica ce iesea din tiparele canonice si mi-a trimis desenele la un concurs national. Am luat locul intai si, dintr-o data, am devenit vedeta. Am ratat clasa de pian, dar am intrat in cea de desen. Lucrurile se leaga, pentru ca tot timpul am cautat aceasta muzicalitate a culorilor si formelor. Carte de vizita S-a nascut la 19 decembrie 1956, in localitatea Apa, judetul Satu Mare. A absolvit Institutul de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj Napoca in 1979. Este membru UAP din 1992 si membru Association Culturelle Terre des Arts, Franta, din 1994. A realizat numeroase expozitii personale in Romania (Baia Mare, Satu Mare, Bucuresti), Franta (Paris, Donzere, Sacre Coeur Chapel, Lyon, Romans, Val les Bain, Montélimar, Bollène), Belgia (Fleron Retienne, Liége), SUA (Washington, New York), Canada (Hamilton) si Grecia (Atena). Are lucrari in colectii publice si private din Romania, Franta, Italia, Germania, SUA, Marea Britanie, Olanda, Israel, Belgia, Canada, Ungaria, Filipine si Elvetia. Dansul din fata panzei Rep.: Cat de greu este sa prinzi ecoul intr-o imagine? M.M:D.: Prin dans... Atat si nimic mai mult. A cauta tacerea panzei, a intra in ea si a iesi din tacerea panzei... Panza alba cuprinde tot universul. In momentul in care ai curajul sa o spargi cu o singura tusa de culoare, deja ai condamnat-o sa existe. In momentul in care vrei sa intri in panza trebuie sa fii curat, sa fii plin de poezie, plin de lumina, ca sa redai lumina. Sa spui ceva... In momentul in care ai atins panza, deja ai inceput s-o definesti. Totul este sa ai curajul de „a dansa” in fata panzei. Sa ai ritm si ingeras si inspiratie, tot ceea ce trebuie sa ai alaturi ca sa-ti dea aripile sa poti zbura in interiorul panzei. Rep.: De unde vine pasiunea pentru peisaj? M.M.D.: Nu este neaparat o pasiune pentru peisaj. Nu sunt o peisagista. Sunt o portretista, dovada fiind expozitiile mele de portrete. Din contra, caut sa ma provoc in toate domeniile posibile. Sigur ca peisajul este unul afectiv, un peisaj al sufletului, sunt spatii pe care le-am vazut, pe care le-am trait si care merita sa se nasca. Rep.: Va plac oamenii? M.M.D.: Firesc ca-mi sunt foarte dragi. Ii caut si ii intalnesc. Simt mereu nevoia de comunicare. De cate ori termin o lucrare, abia astept sa fac un chef, sa sarbatorim „plecarea” mea, „venirea” mea. Urmaresc cu mare atentie dansul mainilor si felul in care canta. Exista maini muncite, obosite, dar si acelea mai stiu sa cante. Eu cred ca expresia chipului uman este foarte mult legata de maini. Poate, de multe ori, mainile sunt chiar mai expresive decat chipul. Sensuri, armonii, provocari si cadouri Rep.: Ce-i trebuie unui om ca sa devina artist si ce-i trebuie unui artist ca sa ramana om? M.M.D.: Vrei, nu vrei, daca esti, te nasti artist. E o baza genetica pe care o primesti. Daca nu lucrezi aceasta baza genetica, nu-i dai aripi, ea nu va zbura niciodata. Din contra, se va prabusi. Eu cred ca trebuie sa invatam alfabetul picturii. Este absolut necesar ca un artist sa gaseasca sensuri, armonii si abia dupa aceea sa uite tot ce a invatat si sa o ia de la capat. Sa fie el insusi... Nici un artist nu va sti, nici macar in clipa mortii, daca a spus sau nu ceva. Nu ne putem permite luxul de a crede ca daca putem picta un cer albastru suntem deja mari artisti. Intotdeauna vor exista provocari si intotdeauna va trebui sa ne cautam pe noi. Ca sa devii artist trebuie sa te aduni, sa te cunosti, sa te sensibilizezi. Rep.: Mai are artistul din ziua de azi un rol social? M.M.D.: Opera de arta nu este singuratatea unui artist. Daca tablourile mele nu au rezonanta afectiva, cui comunic? Pe de alta parte, sunt multi care nu-si permit un tablou, dar vin sa le vada. Profit de ziua lor de nastere, ca sa le fac cadou o lucrare. Rep.: Eu m-am nascut in data de... M.M.D.: Da, da, da... Optiuni si argumente l Luchian sau Grigorescu? Luchian. l Muntele sau marea? Muntele. Acolo sunt intr-o alta viata. l Fusta sau pantaloni? As vrea eu fusta, dar n-am ce arata... l Serghei Esenin sau Pablo Neruda? Amandoi. l Sarmale sau fructe de mare? Fructe de mare. l Culoarea sau forma? Culoarea, cu toate ca nu pot exista una fara alta. Ioan BOTIS