Caterinca

Sta la un colt de strada si da din manivela flasnetei pe care a cumparat-o in urma cu multi ani. Nici nu mai stie exact cati. A ingrijit-o ca pe ochii din cap, fiind obiectul muncii lui. Pe vremea lui Ceausescu, se poate spune ca era un mic intreprinzator. Nu avea program fix, nici sefi cicalitori, se intalnea doar o data pe luna cu seful lui din umbra neagra a serviciilor. La asta ii preda „munca” de o luna, adica o lista (doua, trei…) cu evenimentele importante ce s-au petrecut pe strada din buricul targului. Ajunsese sa fie cunoscut de majoritate locuitorilor din blocurile de pe strada, dar mai ales de la aprozar, macelarie si de la mercerie, unde era o doamna intre doua varste, ce ii facea ochi dulci. Dimineata isi bea cafeaua la crasma cu staif ce avea responsabil pe un cunoscut coleg de-al lui de „munca”. Era un amarat de informator ce a semnat un angajament cu Securitatea prin anii ‘70. De atunci, in acordurile flasnetei, a informat organele de cele intamplate pe strada centrala. Aici stateau de la profesori, la responsabili de aprozar si macelarie (astia erau tari pe vremea comunistilor). La cafea afla cine ce a mai cumparat, pe strada vedea cine cu cine umbla sau la cine merge. Asculta discutii ale cetatenilor de pe strada centrala si le memora, urmand sa le transcrie. La inceput facea o selectie, apoi a intrat in rutina si scria despre tot si toti. Dupa 1989, a crezut ca si-a pierdut locul de munca. A fost o perioada de cateva luni in care nu l-a mai cautat nimeni, dar apoi au aparut din nou baietii si si-a reluat vechea indeletnicire. O saptamana a avut ce scrie din materialul adunat. Era mandru de munca pe care o facea. Seara isi spunea ca a slujit TARA si POPORUL. Avea impresia ca are o misiune importanta. Faptul ca unii, despre care scria, dispareau, nu l-a pus niciodata pe ganduri. Acum, cu scandalul acesta cu dosarele unor politicieni, a inceput sa fie mai atent. Si-a adus aminte de unii si de altii. Oricum o intorcea, la aceeasi concluzie a ajuns. A nenorocit o multime de cetateni ce erau vinovati doar de faptul ca locuiau pe strada din buricul targului. Apoi s-a linistit, el nu a facut politie politica! Ieri l-am vazut la locul lui obisnuit. Acum avea un reportofon digital pe care inregistra ce constata. In rest, bine aranjat, ras proaspat, invartea cu nadejde de manivela vechii flasnete. „Si cand te gandesti ca puteam fi strungar, miner, constructor, brrrr,,,”, gandi, vesel, flasnetarul. Nicolae TEREMTUS teremtus@gazetademaramures.ro